Plante medicinale

Afinul (vaccinium myrtillus)

     Afinul este un arbust, cu fructe mici, de culoare inchisa, albastru spre negru. Se intalneste in zone de munte, mai ales pe versantii cu umiditate crescuta si temperatura moderata.

     Frunzele se recolteaza de la sfarsitul lunii iulie pana in septembrie, iar fructele din luna iulie pana in august. Fructele contin taninuri, acizi organici, substante antibacteriene si antiseptice, dar si un echivalent vegetal al insulinei (mirtilina).

     Interesant este ca aceste proprietati se mentin chiar si dupa ce fructele sunt uscate. Frunzele au proprietate antibiotica, consumul lor contribuie la modificarea favorabila a florei patogena intestinala.

Uz intern:

- frunzele - tulburari de circulatie, diabet, boli hepatice, boli urinare, boli reumatismale, guta - ceaiuri sau infuzii.
- fructele - enterocolite, diaree, hemoroizi, oxiuroza, tulburari ale acuitatii vizuale, cistite, stari inflamatorii ale aparatului respirator sau digestiv, ateroscreloza.

Uz extern:- fructele - faringite, stomatite, candidoze bucale si afte, se va face gargara cu suc sau tinctura de afine diluata. Se fac clisme in caz de hemoroizi cu infuzie de afine. Datorita proprietatilor antiseptice si antibacteriene se utilizeaza si in caz de eczeme sau cuperoze. Se pot macera doua linguri de frunze de afin si se vor bea 2 cani pe zi (se vor tine la macerat timp de 6 ore).

Albastrea (centaurea cyanus

     Planta medicinala care are flori albastre globuloase. Albastrelele cresc in zonele de campie si de deal (mai ales pe langa lanurile de cereale), dar si in  zone cu clima uscata si ajung la maturitate incepand cu luna iulie pana in septembrie. Au o durata de viata de 1-2 ani.  De la aceasta planta se utilizeaza in mod special florile. Planta este acoperita de peri micuti care ii ofera in aspect matasos. In ciuda numelui, florile plantei sunt atat albastre dar si alb-roz. Florile se vor recolta doar cand sunt integral deschise. Albastrelele au proprietati calmante, hidratante, astringente, antiinflamatoare, bacteriostatice, emoliente. Se utilizeaza mai ales in boli ale pielii si in cosmetica, dar si pentru alte afectiuni. Pentru ca efectul albastrelelor sa fie evident, in scop cosmetic, acestea trebuie utilizate sub forma de comprese, zilinic timp de 10-15 minute timp de 2-3 luni.

    In scop medicinal se vor utiliza doar florile plantei. Uscarea florilor se va face intinzandu-le intr-un singur strat pe o suprafata uscata. Dupa acest procedeu, pentru preparearea ceaiurilor (infuzii) florile vor fi pastrate in pungi de hartie.

Uz extern:

- flori - ochi obositi sau iritati, riduri, eczeme, ulceratii ale pielii, orjelet, ihitioza, conjunctivite - sub forma de infuzie (compresa) concentrata si cataplasma.

Uz intern:

- flori - bronsite, stari febrile, boli hepatice, boli renale, boli ale aparatului urinar, ameliorarea starilor diareice, diureza, litiaza biliara, dispepsie - sub forma de infuzie.

Alga marina bruna (fucus vesiculosus)

     Planta medicinala care creste pe coastele marii Nordului, coastele nordice ale oceanului Atlantic si Pacific. Alga marina bruna sau iarba de mare este o alga de culoare inchisa, cu talul lung.

     In scop fitoterapeutic este utilizata intreaga planta. Are urmatoarele caracteristici: antihipotiroidic, antireumatic, antibacterian, anticoagulant, antioxidant.
Aceasta alga contine vitaminele C, B1, B2, B6, B12, minerale precum fier, calciu si magneziu, oligoelemente - crom, zinc, seleniu, iod, uleiuri volatile, celuloza, mucilagii, substante tonic amare.

Uz intern: 

- combaterea obezitatii, adjuvant in hipotiroidie, reglarea zaharului din sange,  pentru intensificarea metabolismul general si cresterea ratei metabolismului bazal, reducerea nivelul colesterolului - sub forma de infuzie, decoct.

Uz extern: 
- in adenite, obstrurari limfatice, hipotiroidie, gusa nodulara, reumatism si artrita reumatoida – sub forma de cataplasme.
- reducerea tesutului adipos, tulburari circulatorii, celulita, artroza, astenie, insuficienta endocrina- sub forma de bai.
- cicatrici -  sub forma de pulbere.

Aloe vera (aloe barbadensis)

     Planta subtropicala, de cultura la noi in tara, iubitoare de lumina si caldura, mai putin de umiditate ridicata. Frunzele sunt carnoase, suculente acoperite de un strat ceros si cu margini dintate. Planta suculenta creste incet si infloreste chiar si la 2-3 ani de la plantare. Florile sunt galben-rosiatice.

     Aloe vera contine aloina, vitamina a, vitamine din grupul b (B1, B2, B6), minerale, acizi grasi esentiali, enzime, microelemente, aminoacizi, gel. Este un remediu complex: antiinflamator, antimicrobian, antimicotic, antibacterian. Planta este utilizatata atat in scop fitoterapeutic cat si cosmetic.

Uz intern:

- frunze (gelul extras din frunze) - dureri de cap, lupus eritematos, inflamatii ale tubului digestiv, gastrita, ulcer,intarirea sistemului imunitar, hipercolesterolemie, afectiuni renale, tuberculoza cutanata, sclerodermie, tuse convulsiva, constipatie, ulcer, tulburari de menstruatie - sub forma de gel, capsule.

Uz extern:

- ulceratii cutanate acute si cronice, arsuri, eczeme acute, plagi, ten uscat, dermatite.

Alunul (corylus avellana)

     Alunul este un arbust din familia betulaceelor. Creste prin padurile de fag, de ulm, de stejar, in amestec cu arborii de baza sau la margine, sub forma de tufisuri, in zona alpina si subalpina. Poate fi intalnit si pe pajisti. Aria de raspandire – de la campie pana la munte, frecvent in zona dealurilor. Poate creste pana la cinci metri inaltime. Florile sunt sub forma de matisori, iar frunzele, aproape ovale, au un petiol de unu-doi centimetri. fructele (alunele) sunt achene si seamana cu ghinda sau chiar cu jirul si se grupeaza cate doua – patru la un loc. Alunul infloreste din luna februarie pana in aprilie. Valoare terapeutica au nu numai alunele, ci si frunzele, coaja sau ramurile arbustilor tineri. Importanti in terapie sunt si matisorii de alun. Fructele contin: azotati, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, sulf, sodiu, vitaminele a si B, materii grase. Alunele de padure sunt, datorita aceste compozitii de exceptie, puternic nutritive si cu valoare energetica mare. Alunele sunt considerate un leac foarte bun impotriva anemiei hemolitice, in timp ce extractul de frunze si coji sau de ramuri tinere este considerat eficient in periflebite. Cu proprietati astringente, florile de alun (matisorii) pot fi utilizate in prepararea ceaiurilor sudorifice.
     Consumul alunelor este foarte important nu numai in terapii, ci si in mentinerea unei stari generale bune. In mod obisnuit, alunele sunt asimiliate repede si aproape in totalitate de organism, fiind foarte hranitoare. Pentru practica gastronomica naturista au fost puse la punct peste 20 de retete pe baza de alune, recomandat vegetarienilor si diabeticilor. Mugurii de alun au si actiune antisclerotica.
     Ca planta medicinala, alunul se remarca si prin puterea sa depurativa (de curatire a organismului), precum si ca fortifiant.
Calitati terapeutice: nutritive, energetice, digestive, vermifug, vasoconstrictoare si tonifiante.

Uz intern:

- colici nefritice, afectiuni circulatorii, crestere si dezvoltare a organismului, varice, litiaza urinara, tenie, diabet – fructul ca atare, sub forma de ulei de alune, infuzie, din frunze de alun, decoct si suc.

Uz extern:

- dermatite, plagi atone, ulcere - sub forma de bai si spalaturi locale, comprese.

Contraindicatii:- Persoanelor alergice la aceste fructe li se interzice consumarea lor sau a alimentelor ce pot contine extracte din alune.

Ananasul (ananas sativus)

     Ananasul este o planta tropicala, erbacee, originara din America. Are frunze lungi si o tulpina scurta ce poarta, in varf, o inflorescenta sub forma de spic. Fructul de ananas, este o combinatie de fructe produse de mai multe flori alaturate. ananasul este inclus in randul plantelor medicinale datorita calitatilor fructului sau, din care se extrage un suc foarte placut la gust, dulce si aromat     Fructele de ananas contin: bromelina, acid cinamic, pectine, polizaharide, vitamina c, triptofan,serotonina, minerale si vitamine. Din punct de vedere medicinal, bromelina este cel mai pretios compus al acestui minunat si gustos fruct. In compozitia ananasului nu se intalnesc grasimi, iar in ceea ce priveste mineralele si vitaminele, acestea sunt in cantitati foarte reduse.

     In scop fitoterapeutic se utilizeaza frunzele tinere, fructele si tulpina.Datorita bromelinei, fructul de ananas este foarte util in asigurarea unei bune functionari a tractului gastro-intestinal, sucul de ananas putand chiar inlocui sucul gastric. Din acest motiv, ananasul este recomandat la desert.

     Daca este bine preparat si pastrat, sucul de ananas revigoreaza activitatea digestiva si determina pofta de mancare. La nivelul tubului digestiv, sucul de ananas este si un bun pansament gastric. In terapii externe, sucul de ananas isi dovedeste eficienta in tratarea unor rani sau arsuri.

     Multi specialisti includ curele de ananas in programele de slabit, precum si in cele de combatere a celulitei. Pentru eficienta terapeutica se recomanda consumarea sucului de ananas in stare proaspata, adica imediat ce a fost stors din fruct.

     Cercetarile stiintifice au pus in evidenta faptul ca sucul proaspat de ananas are si efecte antiinflamatoare, dar mai ales anticancerigene. Tulpina de ananas are virtuti medicinale, continand o enzima ce blocheaza cresterea nivelului de insulina in sange si transformarea zaharidelor in glucide.

     Specialistii recomanda utilizarea ananasului in terapiile pentru combaterea celulitei dar si in tratarea depresiilor si imbunatatirea memoriei si a capacitatii de concentrare (datorita continutului de serotonina si triptofan).

     Ananasul are efect: antiiflamator, efect revigorant, purgativ, detoxifiant, antidepresiv. Este foarte apreciat atat ca produs alimentar, in bucatarie, cat si ca produs extrem de eficient in curele de slabire si in terapiile naturiste.

Uz intern:
- tulburari digestive, afectiuni inflamatorii cronice, constipatie, obezitate, tratarea celulitei, cancer, raceli, infectii, febra, astm, dismenoree, hipertensiune, efecte neplacute ale menopauzei, artrita, reumatism, ateroscreloza, enterocolite, infectii, purificarea sangelui – sub forma de suc proaspat, extracte din fruct si din tulpina

Uz extern:
- rani si arsuri, tratamente de infrumusetare si intinerire a pielii, plagi – sub forma de suc si creme preparate din fruct

Contraindicatii:
- Consumul de ananas nu este recomandat in caz de ulcer gastric.

Anason (pimpinella anisum l.)

    Planta medicinala anuala, de cultura, cu putine frunze, dintate si inflorescente umbrelate de forma ovala, mici si albe.fructele sunt in forma de stea, acoperite de un par aspru, scurt. Contin semninte din care se prepara infuzii. Au gust aromat si miros placut. Acestea au in compozitie ulei volatil format din anetol, metilcavicol, cetone, adelhide anihica si acetica, colina, protide, lipide, amidon, zaharuri si substante minerale. Fructele coapte se recolteaza din luna iulie pana in septembrie, recomandabil dimineata sau seara. In scop medicinal se folosesc fructele uscate pentru ca au efect carminativ, galactogog dar si expectorant. Anasonul se utilizeaza si in gastronomie, pentru aromatizarea mancarurilor.

Uz intern:

- fructe - bronsite, stimularea secretiei lactate, combaterea oxiurozei, sindrom dispeptic gastric, meteorism, colici abdominale (recomandat si sugarilor si copiilor mici), stimuleaza digestia, apetitul si functiile pancreatice - sub forma de infuzie.

Uz extern:

- fructe - scabie, pediculoza, psoriazis - sub forma de comprese cu infuzie.

Contraindicatii: 

- supradozajul duce la stari de excitabilitate manifestate prin euforie, tulburari de vorbire, de somn, excitatii motorii si psihice, depresie, iritarea mucoaselor digestive. Nu este recomandat in timpul sarcinii, in cazul gastritelor hiperacide, ulcerului si enterocolitei.

Angelica (angelica archangelica sau angelica officinalis)

     Angelica este o planta medicinala care creste spontan in zonele de munte, in sol umed, in m paduri si mai ales in pe langa ape curgatoare.  Are frunze mari si flori alb-verzui globuloase.      De la aceasta planta medicinala se pot utilizat in scop curativ atat radacina, frunzele cat si semnitele.
     Intreaga planta este aromata. De aceea, este folosita atat ca tratament adjuvant in anumite boli, dar si in prepararea dulciurilor si a unor bauturi. In compozitia plantei se gasec uleiuri folatile, acid valeric, acid angelic, zahar, substante amare dar si angelicin (un timp de rasina).
     Frunzele si tulpinile plantei se vor recolta in lunile iunie sau iulie, iar fructele si florile in luna iulie. Angelica necesita un regim special de utilizare, pastrandu-si calitatile curative doar daca este folosita la maxim un an dupa recoltare.
Printre proprietatile specifice, se intalnesc cele carminative (calmeaza durerile stomacale si ajuta la eliminarea gazelor intestinale). Planta actioneaza ca diuretic, antiiflamator, sedativ, expectorant are efect astingent, tonic, antiaritmic si galactogog.

Uz intern:

- anemie, stare de slabiciune si oboseala generala, aciditate gastrica, varsaturi, balonari, enterite, aerofagie,bronsita cronica, tuberculoza, astm, boli hepatice, ameteli, impotenta, scorbut, migrene, rahitism, tulburari de mensturatie, leucoree.

Uz extern:

- dureri de articulatii de natura reumatismala, traumatisme, afectiuni bucale.

Contraindicatii:

- Planta nu este indicata femeilor insarcinate si diabeticilor. Se va folosi in doza recomandata de medic, consumul marit poate duce la hipertenesiune.

Anghinare (cynara scolymus)

     Este o planta medicinala viguroasa, cu frunze spinoase si mari, flori rosii violacee invelite la baza de solzi carnosi, comestibili. Este cultivata mai ales in zonele de deal, campie si la marginea padurilor.

     Infloreste din luna mai pana in luna septembrie. Contine polifenoli, cinarina, flavonozide, oxidaze, polifenoli, insulina, glicozidele A si B, zaharului, acid clorogenic, tanoizi, saruri de potasiu si magneziu, derivati triterpenici, acizi, compusi sterolici.

     Se va recolta toata planta (desi cel mai des se folosesc frunzele care ating lungimi de peste 30 de cm) incepand cu luna iunie pana in septembrie. Componentele plantei au efect depurativ, diuretic, tonic, colagog, coleretic,antioxidant.

Uz intern:

- frunzele - boli urinare, enterite, dischinezii biliare, litiaze biliare, icter, fermentatii intestinale, boli hepatice, hipercolesterolemie, ateroscreloza, dislipidemii, obezitate, astm bronsic, constipatie, balonare, inapetenta, greata,dureri abdominale, guta, boli reumatismale - sub forma de infuzie.

Contraindicatii: 

- Consumul plantei nu este indicat sub nici o forma in caz de boli renale si hepatobiliare.

Ardei (capiscum annuum)

     Planta anuala cultivata ca planta alimentara sau condimentara in toata tara noastra. Florile sunt de culoare alba, mici ca dimensiune. Ardeiul infloreste din luna iunie pana in septembrie.

     Fructul este o baca de culoare verde inchis, portocaliu, galbe-verzui sau rosu. In scop fitoterapeutic se utilizeaza fructele (dulci sau iuti). Ardeiul contine glucide, protide, cumarine, glicoalcaloizi, substante minerale (sodiu, potasiu,magneziu, calciu, mangan, fier, cupriu, zinc, fosfor, clor, iod), lipide, tiamina, riboflavina, piridoxina, nicotinamida, acid folic, acid pantotenic, acid ascorbic, tocoferoli, steroli, acizi organici, carotenoizi, compusi flavonici. Ardeiul are actiune vasodilatatoare. Planta are gust iute sau dulce, este folosita atat ca aliment si condiment. 

Uz intern:

- dispepsii atone, fermentatii intestinale, diaree, dizenterii, varsaturi, hemoragii uterine, boli reumatice, algii musculare, zona zoster, laringita, tuse - sub forma de infuzie, decoct.

Uz extern:

- nevralgii provocate de boli reumatice, lombalgii, degeraturi - sub forma de bai locale, comprese, cataplasma.

Contraindicatii:

- Nu se recomanda utilizarea ardeiului iute in cazul bolilor gastrointestinale (consum intern).

Efecte adverse:

- Supradozajul poate determina urticarie, iritatii ale esofagului, stomacului, degenerescente neuronale.

Armurariu (silybum marianum, carduus marianus l.)

     Planta medicinala, exclusiv de cultura (anuala sau bianuala), tepoasa, cu flori rosii tubuloase care contin seminte. Este o planta inalta care ar putea creste si pana la 1,5 m. In fitoterapie se folosesc fructele culese in luna agust intrucat acestea sunt bogate in saponozide, silimarina, fitomelane, acid fumaric.

Actiunea armurariului ca remediu contra afectiunilor hepatice este incontestabila, fiind considerata planta cu cel mai mare efect asupra acestor boli. In compozitia semintelor se gasesc flavonoide care favorizeaza regenerarea celulelor hepatice si amplifica prorietatea ficatului de a se apara deinfectii.

    O alta calitate a armurariului ar fi ca are calitati antitoxice, sporind capacitatea organismului de a opune rezistenta otravurilor sau substantelor toxice. Principiile active se deterioreaza rapid, in scurt timp, mai ales daca conditiile de pastrare sunt precare.

Uz intern:

- frunzele - hiponcondrie, hipertensiune arteriala, icter, hpertensiune portala, insuficienta hepatica, hepatite acute si cronice, litiaza biliara, ciroza,constipatie - sub forma de infuzie.
- seminte - sindrom neuro-vegetativ, hipotensiune - sub forma de infuzie sau pulbere.

Uz extern:

- seminte - psoriazis - sub forma de pulbere.

Arnica (arnica montana)

     Planta se intalneste in zonele de munte, de unde si denumirea ei. Prefera climatul umed si racoros si infloreste din luna iunie pana in august. Florile sunt de culoare galbena.

     Sunt utilizate in scop medicinal dar si cosmetic, florile fara codite (rareori radacinile sau restul plantei). Se recolteaza in momentul infloririi. arnica montana are in componenta siliciu in cantitati mari, camfor, kaliu, calciu, taninuri. Florile contin ulei volatil, colina, alcooli triterpenici si substante colorate.

     Principiile active din flori au proprietati antiinflamatorii, antiseptice, cicatrizante si antifungice. Sub forma de uleiuri eterice are rol antiinflamator si dezinfectant.

Uz intern:

- florile - pneumopatii, bronsite, tuse convulsiva, cistite, pielonefrite, retentie urinara, hemoragii uterine - sub forma de tinctura, laringite - sub forma de gargara, greata, boli ale sistemului nervos, astenie, arterioscreloza, miocardita, boli reumatismale, parazitoza, tabagism, dizenterie.

Utilizarea interna trebuie sa faca precaut si doar la recomandarea medicului intrucat poate cauza iritabilitate gastrointestinala dar si hipertensiune arteriala.

Uz extern:

- florile - echimoze, acnee, furunculoza, leucoree, rani sau abcese a caror vindecare este dificila, cicatrici cheloide, contuzii si alte traumatisme, arsuri, dar si utilizari cosmetice.

Contraindicatii:

- Se recomanda utilizarea plantei doar la recomandare medicala, intrucat consumul de arnica montana poate cauza iritatii, varsaturi, gastroenterite, ameteala, palpitatii, hipertensiune sau chiar paralizia centrilor nervosi.. Planta nu se administreaza femeilor insarcinate sau celor care alapteaza.

Busuioc (basilici herba, ocimum basilicum l.)

     Busuiocul este o planta medicinala cu tulpina paroasa si flori mici albe sau roz, care se poate inalta pana la jumatate de metru. Se intalneste mai ales in zonele de campie si se dezvolta armonios in conditii de umezeala si caldura. Se poate recolta din luna iulie pana in septembrie, prin taiere de la 7-13 cm de pamant. Contine ulei volatil bogat in estrargol si linalol, saponozide, triterpenice, tanoizi. Busuiocul este aromat si are miros dulce intepator. Este utilizat si in gastronomie pentru aromatizarea mancarurilor (se adauga de obicei la sfarsitul gatirii preparatelor culinare pentru a nu se i se diminua aroma). In stare proaspata, se va pastra in in pungi de plastic la rece. Uscat, isi pierde calitatile aromatice.
Fitoterapeutic se utilizeaza partea aeriana inflorita, semintele, frunzele si florile.

Uz intern: 

- cefalee, tuse, tulburari gastrointestinale (absoarbe gazele, calmeaza colicii abdominali), reduce starile de voma,bronsite cronice sau acute, tuse, dispepsii, epigastralgii, ulcer gastric, astenie, boli renale, stari febrile, gripa, anorexie - sub forma de infuzie.

Uz extern:

- ulceratii suprainfectate, afte bucale sau genitale, stomatite si balanite erozive, intepaturi de insecte, gonoree, leucoree, veruci vulgare.

Bradul (abies alba)

     Arbore foarte inalt (poate atinge chiar si 50 de metri) intalnit in zona subalpina dar mai ales alpina, care prefera solurile umede. Tulpina este dreapta, iar ramurile sunt dispuse orizontal. Frunzele au forma de ace, florile femele au culoare rosiatica (conuri drepte) iar cele barbatesti galbena (grupate in ameti). Bradul infloreste in lunile mai si iunie.

     In scop fitoterapeutic se utilizeaza frunzele, rasina si mugurii. Recoltarea mugurilor se face primavara (lunile martie sau aprilie) de pe ramurile tinere. Bradul cotine ulei volatil (pinen, limonen, etc.), vitamina c, carotenoizi, tanin.

     Bradul are efect astringent, antiseptic, antireumatic, cicatrizant, emolient, sedativ, colagog, mineralizant, diurectic, expectorant, vasoconstrictor, antibiotic.

Lemnul de brad este utilizat in industria celulozei, in constructii.

Uz intern:

- avitaminoze, ulcere venoase, tuse, infectii ale aparatului respirator superior, bronsite, meteorism abdominal, litiaza biliara, edeme, cistita, leucoree, ulcer, scorbut - sub forma de infuzie, decoct, ulei volatil.

Uz extern:

- pelada, psoriazis, ulceratii cutanate, nevralgii determinate de boli reumatice - sub forma de bai sau spalaturi locale, cataplasma.

Efecte adverse:

- Supradozajul sau administrarea indelungata determina hematurie.

Barba ursului (equisetum palustre)

     Planta face parte din familia  Equisetaceae si creste ca flora spontana in Europa, Africa de Sud si America de Sud. In tara noastra este intalnita in zone cu soluri umede, mlastinoase, langa rigole, pe malurile raurilor. Barba ursului are in pamant un rizom ramificat, din care creste  tulpina dreapta, nu mai inalta de 60 cm, cu suprafata perfect neteda ce este terminata cu un spic sporifer. Ramificatiile (intre 6 si 12 per nod) au in sectiune 5 muchii si lacula interioara goala si pornesc de la nodurile aparute din loc in loc pe tulpina. Elementele chimice intalnite in aceasta planta sunt: oxizi de siliciu, saponina, flavonozide, triaminaza (distruge vitamina b din organism), compusi azotati, alcaloizi toxici (palustrina, palustridina). Principalele sale calitati sunt: cicatrizant, dezintoxifiant extern.

Uz extern:

- ascita, edeme, rani, umflaturi, afectiuni dermatologice -  sub forma de bai, comprese cu infuzie, cataplasme cu planta fiarta

Efecte adverse:

- Nu se va folosi planta fara recomandarea medicului. Sub nici o forma nu se va consuma planta, intern! Este o planta toxica! Poate fi confundata cu usurinta cu coada calului, care nu este periculoasa.

Bostanul sau dovleacul (curcubita maxima, curcubita pepo)

     Planta medicinala si alimentara cultivata in majoritatea regiunilor tarii noastre.
Radacina de bostan este puternic ancorata in sol. Tulpina este acoperita de peri aspri, goala in interior si ramificata.

     Frunzele sunt aspre si paroase, de dimensiuni mari. Florile sunt de culoare galbena. Fructul este o peonida sferica, voluminoasa, de culoare alb-argintiu. Bostanul infloreste din luna iunie pana in luna septembrie.

     In scop fitorerapeutic se utilizeaza semintele si fructul. Bostanul contine amidon, vitamina a, saruri minerale, protide, enzime, lipide, etc. Planta are calitati laxative, vermifuge, antihelmintice, diuretice, nutritive, sedative. Bostanul este folosit si in compozitia preparatelor culinare.

Uz intern:

- constipatie, infectii urinare, prostatita, enterite, avitaminoze, dispepsie, dizenterie, boli cardiace, paraziti intestinali,insuficienta renala - sub forma de suc, fructul sau semintele consumate ca atare.

Uz extern:

- inflamatii, arsuri, plagi, hemoroizi - sub forma de cataplasma.

Brandusa de toamna (colchium autumnale)

     Planta medicinala care creste pe pasiuni, fanete umede in zona de deal sau munte, care poate atinge chiar si inaltimea de 50 cm. Florile au culoare violet-purpurie. Brandusa infloreste in luna septembrie, iar fructele se formeaza in al doilea an. In scop fitoterapeutic se utilizeaza semintele si bulbotuberii. fructele se recolteaza cand semintele au culoare galbuie si nu sunt maturate, inainte sa sa se deschida. Bulbii brandusei se recolteaza toamna. Planta contine alcaloizi, ulei gras, fitosterol, acid salicilic, acid benzoic, zaharoza, tanin.

Principala actiune a plantei este analgezica si antiinflamatoare. Planta este toxica atat in stare verde cat si uscata.  

Uz intern:

- psoriazis, screlodermie, boli reumatice, nevralgii, tuse, tumori maligne, ascita, anasarca, bronsita, npeumonii, coree, afectiuni oculare inflamatorii - sub forma de infuzie.

Uz extern:

- leziuni precanceroase, psoriazis, pediculoza - sub forma de bai locale, compresea, cataplasma.

Contraindicatii:

- Brandusa se utilizeaza la recomandarea medicului, mai ales in cazul consumului plantei (indiferent de forma) de catre copii.

Scortisoara distruge microbii, stimuleaza memoria si ajuta la slabit.

 Măcinată, sub formă de baton sau ca ulei esenţial, stimuleaza memoria, incetineste caderea parului şi ne ajuta sa scapam de kilogramele in plus. Fiind unul din alimentele cele mai bogate in antioxidanti ne mentine tineretea si combate stresul. Recent s-a descoperit ca scortisoara echilibrează glicemia, stimulând insulina şi joaca şi un rol important în prevenirea diabetului.

    Scortisoara nu numai că ne încântă papilele, dar are si un rol important în sănătatea noastră. Scoarta de scorţişoară se găseşte în mai multe soiuri, dar cea care ne interesează este scortisoara de Ceylon. Cunoscută încă din antichitate, scorţişoara de Ceylon uimeste cu proprietăţile sale benefice asupra sanatatii si frumusetii oamenilor. Virtuţile sale sunt lăudate atât în lupta împotriva diabetului cât şi ca ajutor pentru persoanele care ţin regim, sau pur şi simplu în banalele stări gripale.

În Evul Mediu se folosea în toate sosurile şi se regăsea în majoritatea reţetelor, atât dulci cât şi sărate. Deja era folosită pentru parfumarea vinului sau pentru tratarea infecţiilor din timpul iernii şi a fost încercată în chiar in contracararea marilor epidemii. I se cunoşteau proprietăţile antimicrobiene şi i se descopereau virtuţile în ameliorarea glicemiei.

   

Scorţişoara trateaza diabetul

  Numeroase studii facute in laboratoarele unor universitati de prestigiu arata că scortisoara conţine elemente susceptibile de a lupta împotriva diabetului de tip 2. Ea conţine care echilibrează glicemia, stimulând insulina şi joaca şi un rol în prevenirea diabetului. Testele au demonstrat o ameliorare a nivelului glicemiei post-prandiale (după masă) la pacienţii care consumau un gram de scorţişoară pudra pe zi timp de cel puţin o lună. Este, deci, recomandată diabeticilor şi pot folosi fără rezerve acest condiment milenar.

Scortisoara stimuleaza memoria

Inafara de respiratia proaspata si gustul placut, guma de mestecat cu aroma de scortisoara are si un beneficiu mai putin cunoscut: stimuleaza memoria.
Conform unui studiu recent realizat de cercetatorii de la Universitatea Wheeling Jesuit din Statele Unite, persoanele care au mestecat guma cu aroma de scortisoara au avut rezultate mai bune la testele de memorie decat cei care au mestecat guma cu alta aroma sau nu au folosit deloc guma.

Scorţişoara ajuta in lupta cu kilogramele in plus

Observând beneficiile scorţişoarei în diabet, a fost uşor să se extrapoleze şi să se spună: „De ce să nu încercăm virtuţile scorţişoarei şi la persoanele care doresc să piardă în greutate?”. Prin urmare, s-a remarcat efectul de „scădere a apetitului”, în principal atunci când simţim nevoia de ceva dulce. Numeroşi nutriţionişti recomandă folosirea unei mici cutii conţinând scorţişoară, vanilie, coajă de portocală, cafea, pe care este suficient să o miroşi pentru a îndepărta nevoie de a ronţăi. Puteţi adăuga şi o picătură de ulei de scorţişoară şi o picătură de ulei de portocală sau mandarină. Puţină pudră de scorţişoară adăugată la ceai va diminua, de asemenea, pofta de mâncare.

  

Antioxidantii din scortisoara impotriva imbatranirii si stresului

Scortisoara se clasează printre alimentele ce conţin cei mai multi oxidanţi. Scortisoara ajută în lupta împotriva îmbătrânirii datorate stresului şi redă strălucirea pielii obosite. Există suplimente alimentare sub formă de capsule cu scorţişoară care sunt foarte uşor de folosit.

Efectele scorţişoarei impotriva microbilor.

Foarte cunoscută pentru proprietăţile sale antivirale şi antimicrobiene, scorţişoara stimulează funcţionarea sistemului imunitar. Scortisoara ajută cu succes la înlăturarea frisoanelor, iar combinata cu miere de albine, scortisoara e un aliat pretios in lupta cu raceala si gripa.

O infuzie de scorţişoară, îndulcită cu zahăr, consumată de trei ori pe zi aduce relaxare şi tonus.

Uleiul esential de scortisoară are efect asupra a 99,99% dintre microbi, fiind eficient chiar şi asupra celor rezistenti la antibiotice. Este perfect pentru tratarea răcelilor, guturaiului şi gripei. O picătură din ulei de scortisoara, de trei ori pe zi, în puţină miere de albine, are efect rapid. Câteva picaturi pot fi folosite în difuzorul de uleiuri esenţiale pentru a parfuma şi purifica încăperea (anihilează microbii din aer). Uleiul din scorţişoară de Ceylon are rol stimulator şi tonifiant. Uleiul de scortisoara tratează cu succes dereglările intestinale, doar cu una-două picături într-o linguriţă de lapte praf, de trei ori pe zi.

  

Tratament cu scortisoara impotriva tusei

O alta intrebuintare foarte utila a scortisoarei este cea de leac impotriva tusei uscate. Lasati cateva betisoare de scortisoara sa se dizolve timp de cateva ore intr-o cana cu apa rece, , dupa care beti continutul. Substanta celioasa obtinuta prin aceasta metoda protejaza si calmeza gatul iritat.

Spaima bataturilor!

Antioxidantii din scortisoara, combinati cu alte ingrediente cunoscute pentru proprietatile lor curative pot revitaliza pielea crapata si batatorita a talpilor.
Amestecati sucul stors din 5 lamai cu o lingura de ulei de masline, un sfert de cana de lapte integral, o jumatate de cana de apa si doua linguri de scortisoara, apoi tineti picioarele timp de 15 minute in potiunea pentru picioare fericite.

Contraindicaţii ale scortisoarei

Scorţişoara în doze mari sau sub formă de ulei esenţial nu este indicată femeilor însărcinate şi copiilor.

Sfaturi practice
Prin gătire, scortisoara devine amară. Adăugaţi-o la sfârşit.