Numită şi „Ginsengul românesc”, datorită proprietăţilor ei revigorante, conţinutului bogat în vitamine şi acţiunii ei benefice asupra vaselor de sânge, cătina poate înlocui cu brio unele medicamente şi poate învinge bolile.
1. Vindecă bolile de piele
Uleiul de cătină este foarte eficient în afecţiunile pielii, cum ar fi psoriazisul, eczemele, arsurile, mâncărimile. El protejează pielea împotriva radiaţiilor ultraviolete, o hrăneşte şi o revitalizează, prin conţinutul de vitamine A, B1, B2, C, E, K. Uleiul se aplică extern, pe zona afectată, de 2-3 ori pe zi, dar poate fi administrat şi pe cale orală – o linguriţă de trei ori pe zi.
2. Combate stresul
Dacă tot vorbim despre uleiul de cătină, află că are efecte benefice şi împotriva stresului. Cătina este bogate în fosfor şi calciu, în vitamine din grupa B, în vitamina C (după măceş, are cel mai ridicat conţinut de vitamina C). Pentru cei suprasolicitaţi de efort fizic sau intelectual, se recomandă în fiecare zi 20 de picături de ulei de cătină, sau 4-5 linguriţe de fructe proaspete (ori congelate) amestecate cu miere, de trei ori pe zi.
3. Înlătură anemia
Datorită conţinutului bogat în vitamine şi minerale, cătina este considerată o polivitamină naturală. Persoanele aflate în convalescenţă sau care suferă de anemii, copiii peste şapte ani, femeile care doresc să-şi întărească organismul pot face timp de o lună o cură cu fructe proaspete sau cu suc de cătină. Boabele se storc, iar sucul se amestecă imediat cu miere, în părţi egale. Se lasă să macereze la rece, timp de 24 de ore, apoi se ia câte o ceşcuţă dimineaţa, pe stomacul gol.
4. Tratează hepatita
Acelaşi suc are efecte benefice şi-n cazul afecţiunilor hepatice acute sau cronice, întrucât cătina este un bun stimulent hepatic. Se iau 5-6 linguri de suc pe zi, simplu sau diluat cu apă, în cazul în care nu prea-ţi place gustul acrişor.
5. Întăreşte inima
Cătina albă duce la scăderea colesterolului, fapt care previne îngroşarea arterelor. De asemenea, conţine o cantitate mare de antioxidanţi, care protejează inima şi vasele de sânge. La aceste două proprietăţi se adăugă şi efectul ei anticoagulant. Prin urmare, cătina este recomandată şi-n afecţiunile cardiovasculare (în special hipertensiune arterială, ateroscleroză, sindromul Raynaud). Bea în fiecare zi 3-4 linguri de sirop de cătină obţinut prin presare la rece, diluat cu apă sau cu alte lichide, şi vei avea o sănătate de fier!
Cunoscută de ani de zile ca fiind „protectoarea” ficatului, noile studii arată că sfecla roşie este una dintre cele mai benefice legume pentru organism.
Acest “super-aliment” reprezintă o sursă excelentă de vitamina B, mangan şi potasiu. De asemenea, este o sursă bună de fibre, vitamina C, magneziu, fier, cupru şi fosfor.
Folosite frecvent în prepararea limonadei sau la îngheţată, frunzele de mentă pot fi periculoase pentru organism. În ceea ce-i priveşte pe copii, specialiştii spun că este complet contraindicat ca ei să consume mentă proaspătă.
Frunzele de mentă proaspătă pot fi toxice pentru organism, din cauza uleiurilor eterice, de aceea este recomandat să fie folosite în ceaiuri sau pentru uz extern. În cazul tuturor plantelor medicinale, înainte de a le cunoaşte beneficiile trebuie să le ştim contraindicaţiile, să ştim când ne face bine şi când ne poate face rău. Consumată de o persoană care suferă de anumite afecţiuni sau care este predispusă către anumite boli, menta, ca şi oricare altă plantă medicinală, poate face rău. Menta nu se recomandă pentru bolnavii cu hipotensiune sau care au o aciditate scăzută a sucului gastric. Folosirea îndelungată a mentei duce la decontractarea sfincterului vezicii şi, ca rezultat, la incontinenţă urinară. În cazul bărbaţilor, consumul de ceai de mentă pe termen lung poate duce la scăderea potenţei.
Pelinul poate fi folosit în tratamentul cancerului, arată un studiu efectuat la Universitatea Washington (SUA). Cercetătorii americani au testat un medicament contra cancerului a cărui substanţă activă este extrasă din pelin.
Experimentele pe animale de laborator au arătat că extractul de pelin favorizează distrugerea celulelor canceroase, în cazul leucemiei, cancerului de sân şi de prostată. Metodele tradiţionale de tratament distrug nu numai celulele canceroase, ci şi pe cele sănătoase. Chimioterapia obişnuită are efecte secundare serioase, o dată cu zece celule canceroase fiind distrusă şi o celulă sănătoasă. Extractul de pelin ucide 12.000 de celule canceroase şi doar una sănătoasă. Totuşi, mai avem nevoie de câţiva ani de experimente suplimentare pentru a dovedi că pelinul este 100% sigur în tratarea cancerului.
Această plantă poate fi folosită, de asemenea, în afecţiunile pancreasului, căilor biliare, colitelor. Alături de alte plante amare (ţintaură, angelică, coada-şoricelului, sunătoare), pelinul stimulează secreţia de suc gastric şi, implicit, pofta de mâncare. Cel mai des, pelinul este folosit sub formă de infuzie sau tinctură.
UTILIZĂRI. Uleiul volatil din pelin îmbunătăţeşte activitatea cardiacă şi stimulează sistemul nervos central. De asemenea, în medicina populară, pelinul este utilizat în eliminarea paraziţilor intestinali. Dr Cristina Pavel recomandă gargara cu infuzie din frunze de pelin pentru înlăturarea mirosului neplăcut al gurii. Specialistul nostru atrage atenţia să nu exagerăm totuşi cu pelinul. În cantităţi mari, acesta poate produce greţuri, poate avea efect hepatotoxic.
1. Ajută la refacerea ţesutului muscular, fiind de mare folos celor care suferă de febră musculară în urma şedinţelor intense la sală. Oamenii de ştiinţă de la Centrul de Cercetare din Londra au descoperit că peste 90% dintre participanţii la un studiu, care au băut suc de vişine înainte şi după exerciţiile fizice, s-au refăcut în mai puţin de 24 de ore, ceea ce înseamnă că aceste fructe chiar au un efect miraculos asupra musculaturii.
2. Ameliorează durerile datorită proprietăţilor antiinflamatoare deţinute de antociani, pigmenţii care dau culoarea roşie fructului. Astfel este redus stresul oxidativ care poate afecta articulaţiile şi muşchii, iar durerile sunt vizibil îndepărtate.
3. Previn apariţia bolilor grave, printre care afecţiunile cardiace, accidentul vascular cerebral sau diabetul de tip 2. Acest lucru se datorează pectinei, fibră solubilă care ajută la reducerea colesterolului din sânge, principalul factor de risc în apariţia bolilor cronice.
4. Remediu pentru pacienţii suferinzi de gută – antocianii din vişine ajută la reducerea nivelului de acid uric, care în cantităţi mari formează cristale de acid uric în articulaţii şi în ţesuturile care le înconjoară, ducând la apariţia artritei gutoase, o formă de artrită caracterizată prin umflarea articulaţiilor şi sensibilizarea lor, însoţite de episoade dureroase cronice.
5. Vişinele îţi menţin tinereţea graţie cantităţilor mari de betacaroten conţinute. Vişinele conţin de 19 ori mai mult betacaroten decât afinele. Betacarotenul este un precursor al vitaminei A, care protejează vederea şi menţine elasticitatea pielii, împiedicând formarea ridurilor. De asemenea, vişinele conţin foarte mulţi antioxidanţi care protejează împotriva radicalilor liberi ce pot afecta celulele organismului şi duc la îmbătrânirea prematură a acestora, favorizând instalarea diferitelor tipuri de cancer.
Prin copmaraţie cu ceapa albă, ceapa roşie este mai dulce, mai puţin usturătoare şi, mai important, conţine de două ori mai mulţi antioxidanţi, fapt ce o transformă într-o componentă importantă în lupta pentru o sănătate de fier.
Gustul pe care îl are este dat de sulfide, care odată ingerate, produc la rândul lor, în organism, cisteine, nişte substanţe cu rol important în slăbire şi detoxifiere. Cercetări recente arată că aceşti compuşi de sulf au o mare capacitate de a fluidifica sângele, prevenind formarea trombilor şi, în plus, reduc nivelul colesterolului rău şi a trigliceridelor.
De asemenea, s-a demonstrat că introdusă frecvent în alimentaţie, ceapa roşie influenţează şi funcţionarea celulelor, întărindu-le şi ajutându-le să profite la maximum de oxigenul primit.
Morcovul a fost numit şi “ginsengul săracului”, datorită numărului mare de fitochimicale, substanţe naturale care au efecte benefice asupra sănătăţii. Drept dovadă, morcovul a fost cultivat mai întâi ca medicament şi abia apoi s-a descoperit că gustul bun îl face potrivit şi ca aliment. Conţine mai multe vitamine şi minerale şi o cantitate foarte mică de grăsimi nesaturate.
Betacarotenul, substanţa care dă morcovului culoarea portocalie este varianta naturală a vitaminei A şi unul din cei mai puternici antioxidanţi. Drept urmare, un consum regulat de morcovi protejează împotriva radicalilor liberi care distrug celulele, provocând cancer. Uleiul de morcov este puternic hidratant, fiind util pentru pielea uscată. De mult timp se foloseşte în creme de faţă, uleiuri pentru bebeluşi şi balsamuri de buze. Consumul unei cantităţi mari de morcovi nu vindecă şi nu previne miopia sau hipermetropia. Cu alte cuvinte, nu scapi de ochelari doar pentru că mănânci morcovi. Nici cataracta, glaucomul sau alte boli ale ochilor nu pot fi prevenite astfel.
Totuşi, legenda are un sâmbure de adevăr. Organismul uman transformă betacarotenul în vitamina A care este necesară pentru vederea pe timp de noapte. În ţările subdezvoltate, unde deficienţa de vitamina A este ceva obişnuit, un consum regulat de morcovi e deosebit de util oamenilor care sunt ca şi orbi pe întuneric.
Supradoza de morcovi:
Da, este posibilă şi se numeşte carotenemie. Apare în special la vegetarieni şi la bebeluşi, dar ţi se poate întâmpla şi ţie, dacă faci excese. Când corpul primeşte mai mult betacaroten decât poate asimila, această substanţă se depune în piele, în special la nivelul palmelor, tălpilor, genunchilor şi nasului. Carotenemia nu este o boală gravă şi dacă încetezi excesele pielea revine la normal relativ repede. Totuşi, dacă supradoza este foarte mare se poate produce şi o tragedie. Se cunoaşte cel puţin un astfel de caz, cel al luI Basil Brown, un englez care a băut în zece zile peste 37 litri de suc de morcov. Cantitatea de vitamina A consumată a fost de 10.000 de ori mai mare decât cea recomandată şi bărbatul a murit de insuficienţă hepatică.
Păpădia reprezintă o plantă medicinală apreciată pentru proprietățile ei terapeutice: curață organismul, stimulează activitatea ficatului, vindecă diabetul. Rădăcinile de păpădie sunt considerate un remediu natural în tratamentul unor variate afecțiuni datorită acțiunii acestora asupra organismului: depurativă, sudorifică, diuretică, stimulatorie, fiind utilizate și ca tratament cosmetic pentru un ten mai luminos.
Păpădia ajută și la vindecarea: anemiei, acneei, celulitei, varicei, reumatismului, hemoroizilor, fermentațiilor intestinale, tulburărilor de metabolism, eczemelor, inflamației ganglionilor, gutei, litiazei biliare, litiazei renale.
Salata de frunze proaspete de păpădie curăță organimul de toxine. Decoctul de păpădie se recomandă în afecțiunile circulatorii, hepatice, renale, gută, obezitate, diabet. Din acest decoct se beau zilnic, două trei căni pentru rezultate eficiente.
Deja celebrul usturoi este folosit de mai bine de trei mii de ani în medicină, ca antibiotic. Totuşi, unii dintre noi fac greşeli, fără să ştie, atunci când îl mănâncă.
Vă prezentâm câteva dintre greşelile cel mai des întâlnite, pe care să nu le repetaţi, atunci când folosiţi usturoiul pe post de anitibotic. Iată ce să NU faceţi!
1. Nu gătiţi căţeii de usturoi! Usturoiul conţine alicina, care este supranumit şi ingredient activ. Acesta devine activ doar în momentul în care este mestecat, zdrobit sau tocat mărunt. Dacă usturoiul este gătit, atunci proprietăţile lui se diminuează şi, de aceea, e ideal ca usturoiul să fie conumat în stare crudă.
2. Nu folosiţi niciodată usturoiul care nu mai e proaspăt! Dacă usturoiul nu mai e proaspăt şi este aproape deshidratat natural, observam că nu mai are decât un miros foarte slab. Astfel, proprietatile active dispar pur şi simplu, se evaporă.
3. Nu folosiţi pastilele de usturoi! Pentru a beneficia de acest ingredient activ, cunoscut ca şi antibiotic, usturoiul trebuie consumat în stare cruda, sub formă zdrobită. Nicio pastilă făcută din usturoi uscat nu mai conţine acest ingredient activ, fiindcă a fost distrus în procesul tehnologic.
4. Nu consumaţi usturoiul nici în cantităţi prea mici, dar nici prea mari! Dacă simţim că ne paşte o gripă sau o răceală, un singur căţel de usturoi nu va ajuta prea mult, dar peste 25 g e deja mult prea mult pentru corpul uman. Pentru ca tratamentul să fie activ, e necesar să se consume 4-5 căţei mici de usturoi sau 2-3 căţei de usturoi mai mari.
5. Nu aplicaţi usturoi pe pielea sensibilă! Unii părinţi preferă să aplice copiilor usturoi zdrobit pe tălpi, pe piept sau pe anumite zone sensibile ale corpului, pe toată durata nopţii, iar dimineaţa se plâng de arsuri. Sfatul specialiştilor este să nu îl aplicam direct pe piele, indiferent dacă este sensibilă sau nu, fiindcă poate provoca arsuri.
