Translate

marți, 24 noiembrie 2015

Cătina.

Numită şi „Ginsengul românesc”, datorită proprietăţilor ei revigorante, conţinutului bogat în vitamine şi acţiunii ei benefice asupra vaselor de sânge, cătina poate înlocui cu brio unele medicamente şi poate învinge bolile.

1. Vindecă bolile de piele

Uleiul de cătină este foarte eficient în afecţiunile pielii, cum ar fi psoriazisul, eczemele, arsurile, mâncărimile. El protejează pielea împotriva radiaţiilor ultraviolete, o hrăneşte şi o revitalizează, prin conţinutul de vitamine A, B1, B2, C, E, K. Uleiul se aplică extern, pe zona afectată, de 2-3 ori pe zi, dar poate fi administrat şi pe cale orală – o linguriţă de trei ori pe zi.

2. Combate stresul

Dacă tot vorbim despre uleiul de cătină, află că are efecte benefice şi împotriva stresului. Cătina este bogate în fosfor şi calciu, în vitamine din grupa B, în vitamina C (după măceş, are cel mai ridicat conţinut de vitamina C). Pentru cei suprasolicitaţi de efort fizic sau intelectual, se recomandă în fiecare zi 20 de picături de ulei de cătină, sau 4-5 linguriţe de fructe proaspete (ori congelate) amestecate cu miere, de trei ori pe zi.

3. Înlătură anemia

Datorită conţinutului bogat în vitamine şi minerale, cătina este considerată o polivitamină naturală. Persoanele aflate în convalescenţă sau care suferă de anemii, copiii peste şapte ani, femeile care doresc să-şi întărească organismul pot face timp de o lună o cură cu fructe proaspete sau cu suc de cătină. Boabele se storc, iar sucul se amestecă imediat cu miere, în părţi egale. Se lasă să macereze la rece, timp de 24 de ore, apoi se ia câte o ceşcuţă dimineaţa, pe stomacul gol.

4. Tratează hepatita

Acelaşi suc are efecte benefice şi-n cazul afecţiunilor hepatice acute sau cronice, întrucât cătina este un bun stimulent hepatic. Se iau 5-6 linguri de suc pe zi, simplu sau diluat cu apă, în cazul în care nu prea-ţi place gustul acrişor.

5. Întăreşte inima

Cătina albă duce la scăderea colesterolului, fapt care previne îngroşarea arterelor. De asemenea, conţine o cantitate mare de antioxidanţi, care protejează inima şi vasele de sânge. La aceste două proprietăţi se adăugă şi efectul ei anticoagulant. Prin urmare, cătina este recomandată şi-n afecţiunile cardiovasculare (în special hipertensiune arterială, ateroscleroză, sindromul Raynaud). Bea în fiecare zi 3-4 linguri de sirop de cătină obţinut prin presare la rece, diluat cu apă sau cu alte lichide, şi vei avea o sănătate de fier!

sfecla roşie

Cunoscută de ani de zile ca fiind „protectoarea” ficatului, noile studii arată că sfecla roşie este una dintre cele mai benefice legume pentru organism.

Acest “super-aliment” reprezintă o sursă excelentă de vitamina B, mangan şi potasiu. De asemenea, este o sursă bună de fibre, vitamina C, magneziu, fier, cupru şi fosfor.

Frunzele de mentă proaspătă.

Folosite frecvent în prepararea limonadei sau la îngheţată, frunzele de mentă pot fi periculoase pentru organism. În ceea ce-i priveşte pe copii, specialiştii spun că este complet contraindicat ca ei să consume mentă proaspătă.
Frunzele de mentă proaspătă pot fi toxice pentru organism, din cauza uleiurilor eterice, de aceea este recomandat să fie folosite în ceaiuri sau pentru uz extern. În cazul tuturor plantelor medicinale, înainte de a le cunoaşte beneficiile trebuie să le ştim contraindicaţiile, să ştim când ne face bine şi când ne poate face rău. Consumată de o persoană care suferă de anumite afecţiuni sau care este predispusă către anumite boli, menta, ca şi oricare altă plantă medicinală, poate face rău. Menta nu se recomandă pentru bolnavii cu hipotensiune sau care au o aciditate scăzută a sucului gastric. Folosirea îndelungată a mentei duce la decontractarea sfincterului vezicii şi, ca rezultat, la incontinenţă urinară. În cazul bărbaţilor, consumul de ceai de mentă pe termen lung poate duce la scăderea potenţei.

Pelinul.

Pelinul poate fi folosit în tratamentul cancerului, arată un studiu efectuat la Universitatea Washington (SUA). Cercetătorii americani au testat un medicament contra cancerului a cărui substanţă activă este extrasă din pelin.
Experimentele pe animale de laborator au arătat că extractul de pelin favorizează distrugerea celulelor canceroase, în cazul leucemiei, cancerului de sân şi de prostată. Metodele tradiţionale de tratament distrug nu numai celulele canceroase, ci şi pe cele sănătoase. Chimioterapia obişnuită are efecte secundare serioase, o dată cu zece celule canceroase fiind distrusă şi o celulă sănătoasă. Extractul de pelin ucide 12.000 de celule canceroase şi doar una sănătoasă. Totuşi, mai avem nevoie de câţiva ani de experimente suplimentare pentru a dovedi că pelinul este 100% sigur în tratarea cancerului.

Această plantă poate fi folosită, de asemenea, în afecţiunile pancreasului, căilor biliare, colitelor. Alături de alte plante amare (ţintaură, angelică, coada-şoricelului, sunătoare), pelinul stimulează secreţia de suc gastric şi, implicit, pofta de mâncare. Cel mai des, pelinul este folosit sub formă de infuzie sau tinctură.

UTILIZĂRI. Uleiul volatil din pelin îmbunătăţeşte activitatea cardiacă şi stimulează sistemul nervos central. De asemenea, în medicina populară, pelinul este utilizat în eliminarea paraziţilor intestinali. Dr Cristina Pavel recomandă gargara cu infuzie din frunze de pelin pentru înlăturarea mirosului neplăcut al gurii. Specialistul nostru atrage atenţia să nu exagerăm totuşi cu pelinul. În cantităţi mari, acesta poate produce greţuri, poate avea efect hepatotoxic.

5 motive pentru a consuma cât mai des vişine!

1. Ajută la refacerea ţesutului muscular, fiind de mare folos celor care suferă de febră musculară în urma şedinţelor intense la sală. Oamenii de ştiinţă de la Centrul de Cercetare din Londra au descoperit că peste 90% dintre participanţii la un studiu, care au băut suc de vişine înainte şi după exerciţiile fizice, s-au refăcut în mai puţin de 24 de ore, ceea ce înseamnă că aceste fructe chiar au un efect miraculos asupra musculaturii.

2. Ameliorează durerile datorită proprietăţilor antiinflamatoare deţinute de antociani, pigmenţii care dau culoarea roşie fructului. Astfel este redus stresul oxidativ care poate afecta articulaţiile şi muşchii, iar durerile sunt vizibil îndepărtate.

3. Previn apariţia bolilor grave, printre care afecţiunile cardiace, accidentul vascular cerebral sau diabetul de tip 2. Acest lucru se datorează pectinei, fibră solubilă care ajută la reducerea colesterolului din sânge, principalul factor de risc în apariţia bolilor cronice.

4. Remediu pentru pacienţii suferinzi de gută – antocianii din vişine ajută la reducerea nivelului de acid uric, care în cantităţi mari formează cristale de acid uric în articulaţii şi în ţesuturile care le înconjoară, ducând la apariţia artritei gutoase, o formă de artrită caracterizată prin umflarea articulaţiilor şi sensibilizarea lor, însoţite de episoade dureroase cronice.

5. Vişinele îţi menţin tinereţea graţie cantităţilor mari de betacaroten conţinute. Vişinele conţin de 19 ori mai mult betacaroten decât afinele. Betacarotenul este un precursor al vitaminei A, care protejează vederea şi menţine elasticitatea pielii, împiedicând formarea ridurilor. De asemenea, vişinele conţin foarte mulţi antioxidanţi care protejează împotriva radicalilor liberi ce pot afecta celulele organismului şi duc la îmbătrânirea prematură a acestora, favorizând instalarea diferitelor tipuri de cancer.



sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Ceapa roşie.Morcovul.Păpădia.Usturoiul.


Prin copmaraţie cu ceapa albă, ceapa roşie este mai dulce, mai puţin usturătoare şi, mai important, conţine de două ori mai mulţi antioxidanţi, fapt ce o transformă într-o componentă importantă în lupta pentru o sănătate de fier.
Gustul pe care îl are este dat de sulfide, care odată ingerate, produc la rândul lor, în organism, cisteine, nişte substanţe cu rol important în slăbire şi detoxifiere. Cercetări recente arată că aceşti compuşi de sulf au  o mare capacitate de a fluidifica sângele, prevenind formarea trombilor şi, în plus, reduc nivelul colesterolului rău şi a trigliceridelor.
De asemenea, s-a demonstrat că introdusă frecvent în alimentaţie, ceapa roşie influenţează şi funcţionarea celulelor, întărindu-le şi ajutându-le să profite la maximum de oxigenul primit.



Morcovul a fost numit şi “ginsengul săracului”, datorită numărului mare de fitochimicale, substanţe naturale care au efecte benefice asupra sănătăţii. Drept dovadă, morcovul a fost cultivat mai întâi ca medicament şi abia apoi s-a descoperit că gustul bun îl face potrivit şi ca aliment. Conţine mai multe vitamine şi minerale şi o cantitate foarte mică de grăsimi nesaturate.

Betacarotenul, substanţa care dă morcovului culoarea portocalie este varianta naturală a vitaminei A şi unul din cei mai puternici antioxidanţi. Drept urmare, un consum regulat de morcovi protejează împotriva radicalilor liberi care distrug celulele, provocând cancer. Uleiul de morcov este puternic hidratant, fiind util pentru pielea uscată. De mult timp se foloseşte în creme de faţă, uleiuri pentru bebeluşi şi balsamuri de buze. Consumul unei cantităţi mari de morcovi nu vindecă şi nu previne miopia sau hipermetropia. Cu alte cuvinte, nu scapi de ochelari doar pentru că mănânci morcovi. Nici cataracta, glaucomul sau alte boli ale ochilor nu pot fi prevenite astfel.

Totuşi, legenda are un sâmbure de adevăr. Organismul uman transformă betacarotenul în vitamina A care este necesară pentru vederea pe timp de noapte. În ţările subdezvoltate, unde deficienţa de vitamina A este ceva obişnuit, un consum regulat de morcovi e deosebit de util oamenilor care sunt ca şi orbi pe întuneric.

Supradoza de morcovi: 

Da, este posibilă şi se numeşte carotenemie. Apare în special la vegetarieni şi la bebeluşi, dar ţi se poate întâmpla şi ţie, dacă faci excese. Când corpul primeşte mai mult betacaroten decât poate asimila, această substanţă se depune în piele, în special la nivelul palmelor, tălpilor, genunchilor şi nasului. Carotenemia nu este o boală gravă şi dacă încetezi excesele pielea revine la normal relativ repede. Totuşi, dacă supradoza este foarte mare se poate produce şi o tragedie. Se cunoaşte cel puţin un astfel de caz, cel al luI Basil Brown, un englez care a băut în zece zile peste 37 litri de suc de morcov. Cantitatea de vitamina A consumată a fost de 10.000 de ori mai mare decât cea recomandată şi bărbatul a murit de insuficienţă hepatică.




Păpădia reprezintă o plantă medicinală apreciată pentru proprietățile ei terapeutice: curață organismul, stimulează activitatea ficatului, vindecă diabetul. Rădăcinile de păpădie sunt considerate un remediu natural în tratamentul unor variate afecțiuni datorită acțiunii acestora asupra organismului: depurativă, sudorifică, diuretică, stimulatorie, fiind utilizate și ca tratament cosmetic pentru un ten mai luminos.
Păpădia ajută și la vindecarea: anemiei, acneei, celulitei, varicei, reumatismului, hemoroizilor, fermentațiilor intestinale, tulburărilor de metabolism, eczemelor, inflamației ganglionilor, gutei, litiazei biliare, litiazei renale.
Salata de frunze proaspete de păpădie curăță organimul de toxine. Decoctul de păpădie se recomandă în afecțiunile circulatorii, hepatice, renale, gută, obezitate, diabet. Din acest decoct se beau zilnic, două trei căni pentru rezultate eficiente.






Deja celebrul usturoi este folosit de mai bine de trei mii de ani în medicină, ca antibiotic. Totuşi, unii dintre noi fac greşeli, fără să ştie, atunci când îl mănâncă.

Vă prezentâm câteva dintre greşelile cel mai des întâlnite, pe care să nu le repetaţi, atunci când folosiţi usturoiul pe post de anitibotic. Iată ce să NU faceţi!

1. Nu gătiţi căţeii de usturoi! Usturoiul conţine alicina, care este supranumit şi ingredient activ. Acesta devine activ doar în momentul în care este mestecat, zdrobit sau tocat mărunt. Dacă usturoiul este gătit, atunci proprietăţile lui se diminuează şi, de aceea, e ideal ca usturoiul să fie conumat în stare crudă.

2. Nu folosiţi niciodată usturoiul care nu mai e proaspăt! Dacă usturoiul nu mai e proaspăt şi este aproape deshidratat natural, observam că nu mai are decât un miros foarte slab. Astfel, proprietatile active dispar pur şi simplu, se evaporă.

3. Nu folosiţi pastilele de usturoi! Pentru a beneficia de acest ingredient activ, cunoscut ca şi antibiotic, usturoiul trebuie consumat în stare cruda, sub formă zdrobită. Nicio pastilă făcută din usturoi uscat nu mai conţine acest ingredient activ, fiindcă a fost distrus în procesul tehnologic.

4. Nu consumaţi usturoiul nici în cantităţi prea mici, dar nici prea mari! Dacă simţim că ne paşte o gripă sau o răceală, un singur căţel de usturoi nu va ajuta prea mult, dar peste 25 g e deja mult prea mult pentru corpul uman. Pentru ca tratamentul să fie activ, e necesar să se consume 4-5 căţei mici de usturoi sau 2-3 căţei de usturoi mai mari.

5. Nu aplicaţi usturoi pe pielea sensibilă! Unii părinţi preferă să aplice copiilor usturoi zdrobit pe tălpi, pe piept sau pe anumite zone sensibile ale corpului, pe toată durata nopţii, iar dimineaţa se plâng de arsuri. Sfatul specialiştilor este să nu îl aplicam direct pe piele, indiferent dacă este sensibilă sau nu, fiindcă poate provoca arsuri.

vineri, 2 octombrie 2015

10 beneficii ale fructului mango asupra sanatatii.







Mango are un gust atat de bun incat oamenii uita ca acest fruct este si sanatos! Descoperiti cum ne poate ajuta “regele fructelor”, plus cateva aspecte fascinante precum si cateva avertismente si preocupari cu privire la consumul acestui fruct.

Beneficii pentru sanatate:

1. Previne cancerul:

Cercetarile au aratat faptul ca fructele de mango contin compusi antioxidanti care protejeaza impotriva cancerelor de colon, de san, leucemie si cancer de prostata. Acesti compusi includ quercetina, izoquercitrina, astragalina, fisetina, acidul galic si galatul de metil, precum si foarte multe enzime.

2. Scade nivelul de colesterol:

Nivelurile ridicate de fibre, pectina si vitamina C ajuta la scaderea nivelului de colesterol, in special lipoproteine de densitate joasa, LDL (chestia rea)

3. Curata pielea:

In cazul pielii, fructul poate fi folosit atat intern cat si extern. Mango curata porii infundati, astupati si contribuie la eliminarea cosurilor.

4. Sanatatea ochilor:

O cana plina cu felii de mango furnizeaza 25% din valoarea zilnica necesara de vitamina A, care promoveaza o vedere buna si previne fenomenul de orbire pe timpul noptii precum si ochii uscati.

5. Alcalinizeaza intregul organism:

Acidul tartric, acidul malic si o urma de acid citric identificate in fructe ajuta la mentinerea rezervei alcaline din organism.

6. Ajuta in diabet:

Frunzele de mango contribuie la normalizarea nivelului de insulina din sange. Remediul traditional, preparat acasa, implica fierberea frunzelor in apa, lasarea lor in lichid peste noapte si ulterior consumul decoctului filtrat a doua zi dimineata. Fructele de mango au, de asemenea, un indice glicemic relativ scazut (41-60), astfel incat cantitati moderate nu vor determina cresterea nivelului de zahar.

7. Imbunatateste viata sexuala:

Mango este o sursa foarte importanta de vitamina E. Chiar daca legatura obisnuita dintre dorinta sau nevoia sexuala si vitamina E a fost, initial, creata dintr-o generalizare gresita plecand de la studii efectuate pe soareci de laborator, studii ulterioare au aratat ca anumite cantitati, echilibrate, adecvate (ca cele din alimentele integrale) ajuta in acest domeniu.

8. Imbunatateste digestia:

Papaia nu sunt singurele fructe care contin enzime necesare pentru a descompune proteinele. Exista mai multe fructe, inclusiv mango, care au aceasta calitate sanatoasa. Fibrele din mango ajuta, de asemenea, digestia si eliminarea.

9. Remediu pentru accident vascular cerebral cauzat de caldura

Prepararea sucului din fructele de mango verde si amestecarea cu apa si un indulcitor (daca doriti) contribuie la racorirea organismului si previne pericolele pentru acesta. Din punct de vedere ayurvedic, motivul pentru care oamenii, de multe ori, sunt franti de oboseala atunci cand viziteaza climatele ecuatoriale se datoreaza “energiei solare” puternice care arde corpul, in special muschii. Rinichii devin supraincarcati cu toxine in acest proces.

10. Stimuleaza sistemul imunitar

Cantitatile generoase de vitamina C si vitamina A continute in mango, plus 25 de tipuri diferite de carotenoizi ne mentin sistemul imunitar sanatos si puternic.

Potrivit unora, mango sunt consumate in stare proaspata mult mai mult decat orice alt fruct din lume.
Cultivat cu peste 4000 de ani in urma.
Din punct de vedere biologic, este considerat o ruda apropiata altor plante cu flori, precum fi caju si fistic.

In India, unde acestea sunt cel mai intens cultivate si consumate, mango sunt cunoscute ca “safeda”.
Exista peste 1000 de soiuri diferite de mango.

Cum sa pregatiti o fantezie cu mango crud

1. Tine-ti mango si taiati-l de fiecare parte a semintei centrale. Veti obtine doua mari “jumatati” plus samburele din interior.

2. Puneti fiecare jumatate pe tocator cu coaja in jos si taiati pulpa fructului intr-un model format din linii orizontale si verticale, avand grija sa nu strapungeti coaja.

3. Apoi inversati intreaga jumatate prin scoaterea in afara a cuburilor.

Mango pentru piele:

Uz extern:

Introduceti fructul de mango in blender si aplicati pe fata pasta rezultata. Este rapid si usor. Mango contin beta-caroten, care este transformat de organism in vitamina A. Aceasta si vitamina C sunt cruciale pentru procesul de auto-reparare a pielii.

Uz intern:

Cand sunt consumate, mango ajuta la rezolvarea tuturor problemelor pielii, inclusiv cosuri. Scoateti samburele din mango verde. De asemenra, trebuie sa stiti ca puteti manca acest sambure crud sau fiert.

Maimutele stiu ceva ce noi nu stim?

Maimutele aleg sa manance samburele unui mango verde. Vindecatorii ayurvedici sugereaza ca samburele este cel care furnizeaza maimutelor energie, rezistenta si putere sa sara in copaci.





Precautii:


  • Daca aveti o alergie la latex, este posibil sa reactionati specific si la mango si, in special, in cazul fructului de mango verde. Aceasta reactie se dezvolta din cauza acidului anacardic
  • Coaja de mango si sucul contin urushiol, o substanta chimica in otrava de iedera si cea de otetar care pot provoca o reactie alergica la persoanele sensibile.
  • Mango sunt maturate, coapte de unii negustori folosind carbura de calciu, care poate provoca probleme grave de sanatate (un motiv in plus de a cumpara fructele ecologice). Daca aveti mango obisnuite, spalati-le temeinic inainte de a le consuma sau tineti-le in apa peste noapte.


Avocado.





Este un tip unic de fruct. Dacă majoriatea fructelor sunt compuse în principal din carbohidraţi, avocado are un conţinut ridicat de grăsimi sănătoase.  Ceea ce noi numim „avocado“ este fructul arborelui numit Persea americana. Acest fruct este preţuit pentru concetnraţia şi variatatea mare de nutrienţi, dar şi pentru faptul că este un igredient versatil, ce poate fi adăugat într-o multitudine de feluri de mâncare, datorită aromei delicate şi texturii bogate. Există mai multe tipuri de avocado, cu formă şi culoare diferite.

 Există soiuri care au frute rodunde, dar şi unele care le au în formă de pară. În ceea ce priveşte culoarea, aceasta poate varia de la verde la negru. De asemenea, fructele pot să cântărească între 220 de grame şi 1.4 kilograme. Cel mai popular tip de avocado este Hass avocado, numit adesea „para-aligator“, ceea ce este foarte descriptiv pentru felul în care arată: tinde să aibă conturul unei pere, iar coaja sa verde închisă, neregulată, pare a fi pielea unui aligator. De fiecare dată când mâncăm avocado, îi asigurăm organismului o hrană extraordinară. 

Imagini pentru avocado



Numeroase studii vin să demostreze că acest aliment are proprietăţi sanogene extraordinare. 
Există cel puţin 10 motive întemeiate de a-l pune în farfurie, potrivit Business Insider. 

1. Este incredibil de nutritiv Avocado figurează pe lista alimentelor cu cele mai înalte valori nutriţionale, conţinţnd o mare varietate de substanţe nutritive, inclusiv 20 vitamine şi minerale. 
Aici sunt doar câteva dintre elemetele pe care le găsim în 100 de grame de fruct: • Vitamina K: 26% din necesarul zilnic; 

• Acidul folic: 20% din necesarul zilnic; 
• Vitamina C: 17% din necesarul zilnic; 
• Potasiu: 14% din necesarul zilnic; 
• Vitamina B5: 14% din necesarul zilnic; 
• Vitamina B6: 13% din necesarul zilnic; 
• Vitamina E: 10% din necesarul zilnic;    
  
În plus, mai obţinem mici cantităţi de magneziu, mangan, cupru, fier, zinc, fosfor, vitamina A, B1 (tiamină), B2 (riboflavină) şi B3 (niacină). 

Toate acestea vin cu 160 de calorii, 2 grame de proteine şi 15 grame de grăsimi sănătoase. Deşi în cele 100 de grame de avocado există 9 grame de carbohidraţi, 7 dintre acestea sunt fibre, ceea ce înseamnă că, în fapt, există doar 2 grame de carbohidraţi, aspect esenţial pentru cei care ţin diete sărace în zaharuri.  Important este că avocado nu conţine nicio urmă de colesterol sau sodiu şi are un procent scăzut de grăsimi saturate. 

2.  Conţine mai mult potasiu decât bananele Potasiul este un nutrient de care majoritatea oamenilor duc lipsă. Acesta ajută la menţinerea activităţii electrice la nivel celular şi participă la diverse funcţii importante. Fructele de avocado sunt o sursă generoasă de potasiu, 100 grame asigurând 14% din necesarul zilnic, comparativ cu doar 10% cât acoperă bananele, considerate în mod obişnuit un aliment bogat în potasiu. Mai multe studii arată că, având un aport ridicat de potasiu, consumul de avocado contribuie la reducerea tensiunii arteriale, un factor major de risc pentru infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral şi insuficienţa renală. 

3.  Este plin de acizi graşi nesaturaţi, benefici pentru inimă Avocado este un aliment cu un conţinut ridicat de grăsimi, dar grăsimi sănătoase. De fapt, 77% din caloriile pe care le aduce se datorează grăsimilor, ceea ce-l face să fie cel mai gras aliment de origine vegetală. Majoritatea grăsimilor din avocadă sunt reprezentate de acidul oleic, un acid gras mononesaturat, care este, de asemenea, principalul component al uleiului de măsline, considerat a fi artizanul unora dintre efectele sale benefice. Acidul oleic a fost asociat cu reducerea inflamaţiei în corp şi s-a dovedit a avea o influenţă pozitivă asupa unor gene legate de cancer. 

4. Este bogat în fibre Fibrele sunt alte componente benefice găsite în cantităţi relativ mare în avocado. În acest sens, consumul de avocado poate contribui la pierderea în greutate, reducerea cantităţii de zahăr în sânge, dar a riscului pentru mai multe boli.  O porţie de 100 grame de avocado conţine 7 grame de fibre, ceea ce reprezintă 27% din cantitatea zilnică recomandată. Aproximativ 55% din fibrele din avocado sunt insolubile, restul fiind solubile. 

5.  Consumul de avocado scade nivelul de colesterol şi trigliceride Bolile de inimă sunt cea mai frecventă cauză de deces în lume. Este cunoscut faptul că o serie de markeri din sânge sunt legaţi de un risc crescut. Printre aceştia se numără nivelul de colesterol, trigliceride, markerii inflamatori şi alţii. Efectele consumului de avocado asupra unora dintre aceşti factori de risc a fost studiat în opt studii clinice pe sibiecţi umani. Rezultatele au arătată că un consum regulat al acestui fruct poate:    • reduce semnificativ nivelul colesterolului total; • reducerea nivelul trigliceridelor sanguine cu până la 20%; • scădea nivelul colesterolului „rău“ (LDL) cu până la 22%; • creşte nivelul colesterolului „bun“ (HDL) cu până la 11%; Unul dintre studii a relevat inclusiv că avocado a dus la îmbunătăţirea profilului lipidic într-o dietă vegetariană săracă în grasimi. Studiile citate au fost de scurtă durată (13-37 subiecţi) şi (1-4 săptămâni), dar rezultatele au fost oricum impresionante. 

6. Persoanele care consumă avocado sunt mai sănătoase Un amplu studiu realizat pe un eşantion 17.567 de persoane în SUA a pus în evidenţă faptul că oamenii care consumă avocado se bucură de o stare de sănătate mai bună decât cei care nu mănâncă acest fruct. Ei au beneficiat de un aport mai mare de nutrienţi şi au de două ori mai puţin susceptibili de a avea  sindrom metabolic, un factor major de risc pentru bolile de inimă şi diabet. Totodată, studiul a arătată că persoanele care au consumat avocado în mod regulat cântăreau mai puţin, aveau un IMC (indice de masă corporală) mai mic şi semnificativ mai puţină grasime abdominală. 

7. Grăsimile din avocado ajută la absorbţia nutrienţilor din alte alimente vegetale Când vine vorba de substanţe nutritive, cantitatea lor într-un aliment nu este singurul lucru care contează. Este foarte important ca organismul să fie în măsură să le absoarbă. Unele substanţe nutritive sunt „liposolubile“, ceea ce înseamnă că ele trebuie să fie combinate cu grăsime pentru a putea fi utilizate. Vorbim aici de vitaminele A, D, E, K şi o serie de antioxidanţi, precum carotenoizii. Un studiu a arătat că adăugarea de avocado sau ulei de avocado la salată poate creşte absorbţia substanţelor antioxidante cu 2,6 până la 15 ori. 

8. Furnizează antioxidanţi puternici care protejează ochii Nu numai că îmbunătăţeşte absorbţia antioxidanţilor din alte alimente, avocado abundă el-însuşi în substanţe antioxidante. Printre acestea se numără şi luteina, şi zeaxantina, două elemente esenţiale pentru sănătatea ochilor. Studiile au demonstrat că aceste două substanţe se asociază cu un risc redus de cataractă şi degenerescenţă maculară.  

9. Este de ajutor persoanelor care vor să slăbească În cadrul unui studiu, realizat pe două grupuri de oameni, unul fiind instruit să mănânce o masă care conţine avocado, iar celălalt o masă similară fără avocado, a fost demonstrată calitatea fructului de a prelungi senzaţia de saţietate. Subiecţii care au consumat avocado s-au declarat cu 23% mai mulţumiţi după masă şi au avut o dorinţă de 28% mai mică de a mânca în următoarele 5 ore. Fructele de avocado sunt, de asemenea, bogate în fibre şi au o cantitate mică de carbohidraţi, două atribute care ar trebui să genereze pierderea în greutate, în contextul unei diete sănătoase.  

10. Este un aliment delicios, uşor de introdus în dietă Avocado nu e numai un aliment sănătos, ci şi unul foarte delicios. Îl putem consuma ca atare sau îl putem adăuga în salate şi o varietate de reţete. Pulpa sa are o textură cremoasă, ce poate fi combinată uşor cu divers alte ingrediente. Guacamole este poate felul de mâncare cel mai famos în care este utilizat avocado. Nutrienţii din avocado se pot oxida destul de repede după decojire, dar dacă se adaugă zeamă de lămâie viaţa lor se preluneşte semnificativ.



Cum se calculează necesarul zilnic de calori.








Câte calorii ar trebui să consume o persoană zilnic pentru ca silueta şi sănătatea să nu-i fie afectate?

Recomandările standard ale nutriţioniştilor sunt valabile pentru toată lumea? Şi cum ar trebui să calculăm corect necesarul zilnic al fiecăruia dintre noi?


Numărul de calorii de care avem nevoie zilnic variază, desigur, în funcţie de sex, vârstă, înălţime, tipul corporal, stilul de viaţă şi starea generală de sănătate.
De exemplu, un tânăr de 25 de ani, care are 1.80 m şi o viaţă activă are nevoie de un aport considerabil mai mare comparativ cu un bărbat de 60 de ani, înalt de 1.70 m şi care are o viaţă mai liniştită.



De asemenea, recomandările nutriţioniştilor în această privinţă mai variază şi în funcţie de ţara de provenienţă. De exemplu, în Marea Britanie, un bărbat are nevoie, în general, de 2.500 de calorii, în vreme ce unei femei i se recomandă 2.000.

În Statele Unite, bărbaţilor li se recomandă 2.700 de calorii zilnic, iar femeilor - 2.200. În România, recomandările sunt 2.500 - 3.000 de calorii pentru un bărbat, în funcţie de activitatea zilnică pe care o prestează, iar femeilor li se recomandă 2.000 - 2.500 de calorii.

Potrivit FAO (Organizaţia de Alimentatie şi Agricultură a Naţiunilor Unite), indiferent de sex sau de activitatea pe care o depune zilnic, un adult nu trebuie să consume mai puţin de 1.800 calorii pe zi.


Faceţi diferenţa între calorii şi kilocalorii, kilojouli



Atunci când iniţiaţi o dietă ce se bazează pe numărarea zilnică a caloriilor, s-ar putea să întâmpinaţi greutăţi din pricina confuziei create între calorii, kilojouli (Kj) şi kilocalorii (Kcal). Deoarece pe unele produse nu este afişat numărul de calorii, ci doar valoarea kilocaloriilor, trebuie să ştiţi că 1 kcal valorează cât 1.000 de calorii.

O kilocalorie reprezintă cantitatea de energie necesară pentru a ridica temperatura unei cantităţi de apă. Kilojoulii reprezintă energia pe care o conferă alimentul, 1kcal echivalând cu 4.184 kj.

Organismul uman are nevoie de energie pentru a se menţine în viaţă, exact ca un aparat electric care funcţionează numai după ce a fost băgat în priză. Circa 20% din cantitatea de energie de care dispunem de-a lungul unei zile merge către creier.

Din ce rămâne, cea mai mare parte este folosită pentru procesele metabolice, inclusiv energia pe care o ardem când ne aflăm în stare de repaus sau când dormim, pentru respiraţie şi pentru circulaţie.

Să nu uităm, desigur, de energia mecanică, necesară scheletului şi musculaturii pentru a ne putea mişca.

De exemplu, pe timpul sezonului rece, rata metabolică creşte pentru a produce mai multă căldură şi a menţine constantă temperatura corpului. În aceste condiţii, este nevoie de un aport caloric mai mare. De aici rezultă că în lunile calde corpul consumă mai puţin, prin urmare ar trebui să mâncăm mai puţin. 



Calitatea caloriilor 



Provenienţa caloriilor impune calitatea acestora, un aspect deosebit de important în funcţionarea zilnică a organismului. Astfel, cât de eficient este transformată energia provenind din alimentele consumate de-a lungul zilei în forţă musculară, respiratorie etc., depinde de calitatea caloriilor.

Pe scurt, alimentele super procesate, dulciurile rafinate, junk-food-ul au, de obicei, un număr mare de calorii, însă sunt aşa-numitele calorii goale care nu reprezintă un aport energetic foarte mare, pentru că sunt sărace în elemente nutritive.

Practic, de câte calorii avem nevoie zilnic?


Specialiştii s-au pus de acord asupra faptului că pentru a înţelege care este numărul de calorii de care are nevoie o persoană zilnic, ar trebui estimată mai întâi rata metabolismului bazal (RMB).

Apoi valoarea acesteia se înmulţeşte cu un număr care reprezintă nivelul de activitate fizică practicată. Iar rezultatul este numărul recomandat de calorii de care are nevoie zilnic persoana în cauză.

Desigur formula are limitele sale, întrucât nu ia în calcul raportul muşchi/grăsime al unei persoane (o persoană cu constituţie atletică, musculoasă, are nevoie de mai multe calorii, chiar şi atunci când se odihneşte, comparativ cu o persoană care prezintă predominant grăsime).






Alergiile alimentare.






Alergia alimentara este un raspuns anormal la un aliment, mediat de sistemul imun. In mod obisnuit, sistemul imun contribuie la mentinerea sanatatii prin apararea organismului impotriva atacului daunator al bacteriilor si virusilor. In cazul unei alergii alimentare, sistemul imun identifica anumite alimente ca fiind daunatoare si produce o reactie alergica in momentul ingestiei lor. 

Alergiile alimentare se intalnesc mai frecvent la copii decat la adulti. Un procent cuprins intre 6% si 8% in cazul copiilor, dar doar 2% in cazul adultilor, au astfel de alergii. Alergiile alimentare apar in special la persoanele cu teren atopic, ceea ce inseamna ca au o tendinta mostenita de a dezvolta reactii alergice. Aceste persoane sunt predispuse sa faca astm bronsic, diferite alergii si o afectiunea a pielii, numita dermatita atopica. 


Cauze.

Alergiile alimentare apar atunci cand sistemul imun reactioneaza anormal la substantele continute in alimentele ingerate, producand o reactie alergica. Alergiile alimentare sunt mai frecvente la copiii mici decat la adulti. Aceasta poate fi din cauza ca sistemul imun si aparatul digestiv al copiilor nu sunt complet dezvoltate. 

Ouale, laptele, arahidele, graul, soia si pestele sunt cauzele majoritatii reactiilor alergice la copii. Unii sugari sunt atat de sensibili la aceste alimente incat daca acestea sunt consumate de catre mama, alaptarea produce sugarului o reactie alergica. Majoritatea copiilor se vindeca de alergiile la lapte, grau, oua si soia intre varsta de 3 si 5 ani. Copiii, rareori, se vindeca de alergia la arahide sau peste. 
Arahidele, nucile si migdalele, pestele si crustaceul produc majoritatea reactiilor alergice la adolescenti si adulti. 

In cazul in care o persoana este extrem de sensibila la o anumita mancare, ea poate dezvolta o reactie alergica prin simpla prezenta a alimentului respectiv in jurul persoanei. Calatoriile cu avionul alaturi de pasageri care consuma arahide sau mancatul la un restaurant cu specific de fructe de mare poate produce simptomele. 

Cu cat este un aliment mai comun, cu atata este mai mare probabilitatea ca oamenii sa fie alergici la el. De exemplu, alergia la orez se intalneste in Japonia, iar cea la cod, in Scandinavia. Pe masura ce disponibilitatea alimentelor din diferite zone ale lumii a crescut, numarul reactiilor alergice la fructe exotice, cum ar fi kiwi si papaya si la seminte, precum susan si mac, a crescut. 

Din cauza faptului ca arahidele sunt prezente in atat de multe preparate, alergia la arahide a crescut in Statele Unite in ultimele doua decade si reprezinta acum o cauza majora de reactii alimentare alergice severe. Alergia la arahide dureaza, de obicei, toata viata si tinde sa se agraveze cu trecerea timpului. 
Boala celiaca este provocata de alergia la o proteina (gluten) continuta in grau si alte cereale.


Reactivitatea incrucisata

Multe persoane sunt alergice la alimente similare sau inrudite intr-un animit fel. Acest fenomen se numeste reactivitate incrucisata. De exemplu, daca o persoana este alergica la creveti, ea poate fi alergica si alte crustacee, cum ar fi crabul sau homarul. De asemenea, in cazul alergiei la arahide, reactivitatea incrucisata se poate extinde si la nivelul altor reprezentanti ai familiei leguminoaselor, cum ar fi mazarea si fasolea. 

Sindromul de alergie orala este un tip de reactie incrucisata. In cadrul acestui sindrom, persoanele care au alergie la polen (de exemplu alergia la iarba) pot dezvolta prurit (mancarime), roseata si tumefiere a buzelor si gurii la ingestia de fructe si vegetale care contin o proteina ce reactioneaza cu polenul. Aceste simptome se remit de obicei rapid si nu implica alte parti ale corpului. 

Sindromul de alergie orala apare la urmatoarele polenuri si alimente: 

- cruciulita (planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene) Banane sau pepeni cum ar fi pepenele verde sau cantalupul 
- mesteacan, migdale, mere, caise, morcovi, telina, cirese, alune, kiwi, nectarine, piersici, pere, prune sau cartofi 
- arbusti, avocado, banane, morcovi, telina, castane sau kiwi 
- ierburi rosii. 

Un numar crescand de persoane, in special muncitori in domeniul sanitar, descopera ca sunt alergici la latex. Latexul reprezinta seva naturala a arborelui ce cauciuc. Este folosit pentru fabricarea manusilor chirurgicale, prezervativelor, baloanelor si altor produse. Daca o persoana este alergica la latex, ea poate, de asemenea, sa dezvolte reactii alergice la kiwi, fructul pasiunii, papaya, banane, avocado, smochine, piersici, nectarine, prune, rosii, telina si castane. 

De retinut!

In unele cazuri rare, simptomele unei reactii alergice severe, amenintatoare de viata (anafilaxia) pot aparea dupa exercitiul fizic intens. Aceasta se numeste anafilaxia indusa de efort. La unele persoane, anafilaxia poate aparea numai dupa ingerarea anumitor alimente la care ele sunt alergice. Ea poate produce prurit (mancarime), senzatie de lesin sau ameteala, urticarie, respiratie dificila si alte simptome severe. Mancarea respectiva nu declanseaza reactia alergica in lipsa efortului si, alternativ, efortul nu produce anafilaxia, decat daca persoana a ingerat inainte alimentul respectiv.

Sulfitii, care sunt aditivi alimentari, provoaca dificultati de respiratie la persoanele care sufera de astm bronsic. Printre altele, sulfitii sunt prezenti in unele tipuri de vin, fructe uscate si bauturi carbogazoase.

Factori de risc.

Riscul de a dezvolta o alergie alimentara este mai mare in cazul in care: 


  • Exista in familie cazuri de alergie. Alergiile alimentare sunt intalnite cel mai frecvent in cazul personelor care au un teren atopic, adica au o tendinta mostenita de a face astm bronsic, diverse reactii alergice si dermatita atopica. Daca ambii parinti fac alergii, probabilitatea ca si copilul sa faca alergii este de 75%. 
  • Exista afectiuni alergice asociate, cum ar fi dermatita atopica sau astmul bronsic. 
  • Pacientul este tanar. Nou nascutii si copiii fac mai multe alergii alimentare dacat adultii. 
  • Pacientul are o afectiune care faciliteaza absorbtia alergenului de la nivel gastric si intestinal si trecerea sa in sange. Printre aceste afectiuni se numara bolile gastrointestinale, malnutritia, prematuritatea si bolile care afecteaza sistemul imun. 


Riscul de a dezvolta o reactie alergica amenintatoare de viata este mai mare in cazul in care: 

  •  pacientul sufera de astm 
  •  simptomele datorate alergiei se declanseaza la cateva minute dupa ingerarea alimentului. 

In cazul in care o persoana sau copil sau are o alergie alimentara severa, ea ar trebui sa poarte in permanenta o trusa de prim ajutor in cazul aparitiei alergiei si sa stie cum sa o foloseasca. Persoana respectiva ar trebui sa poarte permanent o bratara de evidenta a bolii. Pregatirea in vederea tratarii prompte si corespunzatoare a unei reactii alergice severe scade riscul de exitus.

Simptome

Simptomatologia alergiilor alimentare poate afecta multe parti ale corpului, inclusiv: 


  • Aparatul digestiv. Printre simptome se numara crampele, greata, voma, diareea, prurit (mancarimi) la nivelul gurii si gatului si rectoragii (sangerari rectale, rare la adulti). Aceste simptome apar mai frecvent la copii decat la adulti. 
  • Pielea. Simptomele sunt urticarie, tumefactie, prurit, roseata si dermatita atopica. Reactiile cutanate sunt mai frecvente la copii. 
  • Aparatul respirator. Simptomatologia include: tuse; wheezing (suierat ce se aude in expir si care are drept cauza obstructia cailor respiratorii, indeosebi a bronhiilor); mancarimi la nivelul nasului si secretii nazale abundente si consistente; stranut si dificultati de respiratie. 
  • Copiii au de obicei aceleasi simptome ca si adultii. Simptomatologia alergiei la lapte sau soia la copii poate include eczeme, secretii nazale abundente si wheezing. Totusi, cateodata, singurele simptome sunt plansul puternic (datorita colicii), voma, prezenta sangelui in materiile fecale, diareea, constipatia si retardul de crestere. 
  • Severitatea simptomelor variaza de la moderata la amenintatoare de viata si poate aparea intr-un interval cuprins de la cateva minute la zile de la ingestia unui aliment. Cea mai severa reactie este anafilaxia, care afecteaza multe sisteme ale organismului si poate duce la exitus (deces). Anafilaxia apare de obicei in cateva minute sau intr-o ora de la ingestie si poate reaparea la o ora sau doua mai tarziu. Cauzele frecvente ala anafilaxiei sunt arahidele, nucile si fructele de mare; la copii, arahidele declanseaza reactia anafilactica mai frecvent decat alte alimente. Aspirina, efortul si alcoolul pot creste riscul de declansare a reactiei anafilactice. 
  • Simptomele pot si si mai severe daca persoana respectiva mai are si alt tip de alergie, cum ar fi alergia la polenuri sau la mucegai. Fumatul, stresul si frigul pot agrava simptomele.


Mecanism fiziopatologic.

Cand un aliment care genereaza o reactie alergica este ingerat pentru prima data, sistemul imun nu recunoaste substanta respectiva si o considera straina (alergen). Organismul reactioneaza prin formarea de anticorpi specifici impotriva alimentului respectiv. In momentul in care acel aliment este din nou consumat, anticorpii ataca alergenul, eliberand histamina si alte substante chimice care provoaca simptomele unei reactii alergice. 


  • Simptomele se dezvolta adesea in cateva minute, desi este posibil ca ele sa nu fie evidente timp de o ora sau chiar mai mult. In unele cazuri, pot trece zile pana la aparitia simptomelor. In general, reactia este cu cat mai severa cu cat debuteaza mai devreme. 
  • Simptomele pot debuta cu o senzatie de furnicatura si tumefactie la nivelul gurii si limbii. Cand alergenul alimentar ajunge la nivel gastric si intestinal, pot aparea simptome precum crampe, greata, voma si diaree. Pot aparea manifestari la nivelul oricarui organ in momentul in care alergenul este absorbit la nivel intestinal si trece in sange.



  1. In reactiile moderate, organismul reactoneaza cu urticarie si prurit, wheezing, congestie nazala, si posibil, ameteala sau senzatie de lesin. Majoritatea simptomelor unei reactii alergice moderate cedeaza in cateva ore, odata ce medicatia antihistaminica este administrata sau alergenul alimentar este indepartat din organism. Totusi, o eruptie a pielii (dermatita atopica) poate persista cateva saptamani. 
  2. In reactiile severe, in organism se elibereaza cantitati mari de histamina si alte substante chimice care declanseaza reactia anafilactica amenintatoare de viata. Aceasta se poate intampla in cateva minute sau intr-o ora. Simptomele anafilaxiei cedeaza de obicei rapid la administarea de epinefrina si antihistaminice. Epinefrina, administrata injectabil, opreste eliminarea substantelor ce produc reactia severa si amelioreaza simptomele.


Consult de specialitate.

Serviciile medicale de urgenta ar trebui contactate imediat daca persoana respectiva a mai avut o reactie alergica severa in trecut, provocata de acelasi aliment si cu simptome similare. In cazul in care trusa de prim ajutor recomandata de doctor in cazul reactiilor alergice severe este disponibila, o injectie cu epinefrina ar trebui facuta inainte de a chema ajutoare. Daca este posibil, ar fi de preferat ca altcineva sa sune dupa ajutor, in timp ce persoana in cauza isi face injectia cu epinefrina.

Datorita faptului ca simptomele pot reaparea chiar daca injectia a fost efectuata, persoana respectiva ar trebui sa mearga la camera de garda de fiecare data cand apare o reactie alergica, chiar daca se simte mai bine. Perioada de observatie este de 4 pana la 8 ore de la aparitia reactiei. 


  1. Serviciile de urgenta trebuie apelate imediat daca apare unul din urmatoarele simptome: 
  2. - edemul (umflarea) gatului sau limbii aparut rapid 
  3. - respiratie ingreunata, wheezing sau tuse profunda 
  4. - paloarea fetei sau cianoza (coloratie albastra a tegumentelor aparuta datorita lipsei de oxigen a tesuturilor) buzelor sau lobilor urechii 
  5. - semne de soc, inclusiv: 
  6. - ameteala sau senzatie de lesin 
  7. - neliniste, stare confuzionala si senzatie de moarte iminenta 
  8. - tegumente umede si reci sau chiar transpiratii profuze 
  9. - slabiciune, senzatie de sete, greata, voma 
  10. - lesin. 
  11. Daca simptomele se inrautatesc, trebuie contactat medicul. Este important ca alimentele care au provocat alergia sa fie identificate, pentru ca ele sa poata fi evitate pe viitor.


Medici specialisti recomandati.

Din personalul medical in masura sa evalueze si trateze alergiile alimentare usoare fac parte: 

- medicul de familie 
- medicul pediatru 
- internistul 
- asistentele medicale 
- medicul specialist alergolog, care poate fi de ajutor cand: 
- este necesara identificarea alimentelor care au produs reactia alergica 
- performantele profesionale sau la scoala si calitatea vietii sunt afectate din cauza simptomelor alergiei sau a reactiilor adverse ale medicamentelor 
- exista si alte afectiuni medicale asociate, cum ar fi astmul bronsic recurent. 

Se pot contacta si alti specialisti, cum ar fi: 

- dermatologul, pentru tratarea alergiilor tegumetare. 
- pneumologul, in cazul prezentei astmului moderat sau sever. 
- nutritionistul sau specialistul dietetician pentru mentinerea unei diete echilibrate chiar daca unele alimente trebuie eliminate. Nutritionistul sau dieteticianul poate, de asemenea, invata persoana in cauza cum sa evite anumite alergene prezente in alimente si cum sa le substituie in cadrul dietei.

Expectativa vigilenta.

Daca simptomele nu se inrautatesc sau nu sunt atat de severe incat sa produca ingrijorare, se poate incerca eliminarea anumitor alimente suspecte din dieta si urmari daca simptomele dispar. 

Investigatii.

Pentru a pune diagnosticul de alergie alimentara, doctorul va incepe cu afectuarea anamnezei si a examenului fizic. Doctorul va pune pacientului intrebari detaliate in legatura cu simptomele si cat de repede apar dupa ingestia alimentului incriminat. Este important ca medicul sa descopere daca pacientul are alergie sau intoleranta la un anumit aliment. El poate solicita pacientului sa tina evidenta tuturor alimentelor consumate si eventualelor reactii. 

Doctorul poate sa sugereze pacientului sa incerce o dieta din care sa elimine eventualele alimente suspecte, o dieta pentru detectarea alergiei alimentare orale sau ambele. 

Intr-o dieta de eliminare, se evita consumul grupelor alimentare incriminate pentru producerea reactiilor alergice sau anumitor alimente considerate suspecte pe baza istoricului medical si a altor teste. Daca simptomele nu apar atunci cand se elimina din dieta alimentul respectiv, atunci acesta este suspect. Daca simptomele reapar la ingerarea alimentului, atunci se confirma faptul ca alimentul respectiv este cauza alergiei. Dieta dureaza de obicei intre 10 si 14 zile. 

Intr-o dieta pentru detectarea alergiei alimentare orale, se consuma cantitati crescande atat de alimente suspecte cat si de alimente care nu sunt suspecte, in timp ce pacientul este tinut sub observatie. Doctorul monitorizeaza o eventuala reactie alergica si momentul aparitiei ei. Daca apar reactii alergice numai la alimentele suspectate si nu si la altele, atunci diagnosticul este confirmat. Acest test este, de obicei, cea mai buna metoda pentru a detecta daca o anumita alergie alimentara exista cu adevarat. 

Se pot face, de asemenea, teste pentru identificarea alergiilor. Acestea sunt:

- Intradermoreactii. Lichidul ce contine alergenul respectiv este introdus la nivelul dermului. Daca pielea reactioneaza cu aparitia unei tumefactii pruriginoase, inseamna ca exista alergie la alergenul respectiv. Intradermoreactiile sunt rapide, simple si relativ sigure, dar rezultatele pot fi fals pozitive, ceea ce inseamna ca nu exista alergie la alergenul respectiv, chiar daca rezultatele sunt pozitive. In cazul in care pacientul este extrem de alergic, intradermoreactiile nu pot fi efectuate. 

- Testul pentru detectarea imunoglobulinelor E. Se recolteaza dintr-o vena o mostra de sange si se testeaza pentru existenta imunoglobulinelor E (anumiti anticorpi), care se produc ca raspuns la diferite alergene. Acest test se poate efectua in locul sau asociat cu intradermoreactia. El este mai scump, rezultatele sunt gata in cel putin o saptamana si poate, de asemenea, da rezultate fals pozitive. 

Alte teste pentru detectarea alergiilor alimentare care nu sunt utile sau a caror eficienta nu a fost dovedita sunt: 

- detectarea anticorpului IgG4 
- teste de provocare/neutralizare 
- citotoxicitate 
- chineziologie aplicata. 


Tratament - Generalitati

Tratamentul optim pentru alergiile alimentare este evitarea alimentelor care stau la baza producerii alergiei respective. Cand acest lucru nu este posibil, se pot incerca medicamente, precum antihistaminicele in cazul alergiilor usoare, si medicamente continute in trusa de prim ajutor pentru alergii, in cazul reactiilor severe. 

Este importanta acordarea unei atentii speciale copiilor care fac alergii alimentare. Un copil care face alergii alimentare severe poate dezvolta o reactie anafilactica amenintatoare de viata, chiar la cantitati infime de alergen. Copilul ar trebui sa poarte in permanenta o bratara de evidenta a bolii si o trusa de prim ajutor in cazul alergiilor severe. 

Copiii pot avea simptome usoare in primele minute dupa ingerarea alergenului, dar pot dezvolta simptome severe in 10 pana la 60 de minute. Ei ar trebui sa fie tinuti sub observatie in spital cel putin 4 ore dupa aparitia unei reactii alergice.




Tratament initial

Tratamentul initial al unei alergii alimentare consta in identificarea alimentului care produce alergia si deprinderea unui mod de abordare, atat a reactiilor alergice usoare, cat si a celor severe. 

Cel mai eficient tratament al alergiilor alimentare este evitarea consumului alimentului respectiv, sub orice forma ar fi el. Pacientul ar trebui sa-si anunte familia, prietenii si colegii de serviciu ca are o alergie alimentara si sa-i roage sa-l ajute sa evite alimentul respectiv. Ambalajele tuturor alimentelor trebuie citite si celelalte denumiri ale alergenelor alimentare trebuiesc invatate. De exemplu, laptele poate fi intalnit si sub denumirea de "cazeinat", ouale ca "albumina", graul ca "gluten" si arahidele ca proteine vegetale hidrolizate. 

In cazul in care sugarul are alergie la lapte sau soia, doctorul poate sugera shimbarea formulei lactate sau alaptarea ca unica metoda de hranire. Formule special preparate sunt disponibile pentru sugari alergici la lapte si soia. 

In cazul in care parintele sau copilul sau are alergii usoare, antihistaminicele eliberate fara prescriptie medicala pot tine simptomele sub control. Se poate apela la medicamente antihistaminice eliberate pe baza prescriptiei medicale, in conditiile in care cele eliberate fara prescriptie nu sunt eficiente sau daca produc efecte secundare neplacute, cum ar fi somnolenta. 

Daca reactia alergica este severa, tratamentul initial poate fi administrat la camera de garda sau de catre personal medical de urgenta. Pacientului i se va administra o injectie cu epinefrina pentru a impiedica eliberarea suplimentara de histamina si pentru a relaxa muschii respiratori. Dupa aceea pacientului i se va recomanda o trusa de prim ajutor in cazul alergiilor severe, care contine o seringa si cantitatea de epinefrina necesara efectuarii unei injectii si tablete de antihistaminice. Medicul sau farmacistul va invata pacientul cum sa-si faca singur o injectie. Pacientul va trebui sa poarte intotdeauna trusa de prim ajutor cu el. Bratara de evidenta a bolii sau orice alta bijuterie care listeaza alergiile alimentare ar trebui purtata. Astfel de dispozitive de alerta medicala pot fi comandate la majoritatea farmaciilor sau pe internet. 

Truse de prim ajutor ce contin doze adecvate pentru copii sunt disponibile. Copiii care au risc crescut de a face reactii alergice severe ar trebui sa aiba truse atat la scoala sau la gradinita, cat si acasa. Parintele trebuie sa se asigure ca directorul scolii, profesorii si prietenii copilului sunt informati in legatura cu alergia pe care acesta o are.


Tratament de intretinere

Tratamentul in desfasurare presupune continuarea evitarii alimentelor care produc alergii si luarea in considerare a oricaror alimente noi care pot provoca simptomele. Persoana in cauza trebuie sa informeze continuu in legatura cu alergia respectiva persoanele cu care vine in contact in mod regulat si sa le roage sa o ajute sa evite acel aliment. Pacientul trebuie sa citeasca ambalajele alimentelor si sa fie constient de faptul ca uneori alergenele alimentare au alte denumiri pe diferitele ambalaje. 

Pacientul trebuie sa se adreseze doctorului in vederea alegerii medicatiei optime pentru alergia sa. El trebuie sa se asigure ca dispune intotdeauna de medicamentele necesare. 
In cazul alergiilor alimentare severe, pacientul trebuie sa poarte intotdeauna o bratara de evidenta a bolii care listeaza alimentele la care acesta este alergic. Astfel de dispozitive se pot comanda la majoritatea farmaciilor sau pe internet. 

In cazul in care doctorul recomanda o trusa de prim ajutor pentru alergii, ea trebuie purtata permanent. Trusa contine o seringa impreuna cu cantitatea necesara de epinefrina si tablete de antihistaminice. Data expirarii medicamentelor trebuie verificata si ele trebuie inlocuite la nevoie.

Injectia cu epinefrina trebuie facuta de indata ce persoana respectiva sau copilul suspecteaza un aliment ingerat sau simte ca o reactie alergica este pe cale sa se declanseze. Apoi trebuie administrate antihistaminicele. Din cauza faptului ca simptomele pot reaparea chiar dupa efectuarea injectiei, pacientul trebuie sa mearga la camera de garda ori de cate ori face o reactie alergica, chiar daca se simte mai bine. El trebuie tinut sub observatie cel putin 4 ore dupa aparitia reactiei.


Tratament in cazul agravarii simptomelor

In cazul in care simptomele alergiei se agraveaza, trebuie contactat medicul. Poate fi nevoie de o trusa de prim ajutor sau de medicatie noua. 

Pacientul trebuie sa explice familiei, prietenilor si celor cu care vine in contact in mod regulat, faptul ca simptomele s-au agravat si ca este important ca ei sa stie cum sa procedeze in momentul in care are loc o reactie severa. 

Alimentele incriminate trebuie evitate in continuare si pacientul trebuie sa ia in considerare orice alimente noi care produc simptome. Toate ambalajele alimentare trebuie citite si pacientul trebuie sa se asigure ca este la curent cu celelalte denumiri ale alergenelor intalnite uneori pe ambalaje. 

Daca alergiile alimentare sunt severe, atunci trebuie purtate in permanenta bratarile de evidenta a bolii care listeaza alimentele care produc reactiile alergice.


Tratament ambulator (la domiciliu)

Cunoasterea alimentelor care produc alergii alimentare si evitarea acestor alimente reprezinta cea mai buna metoda de prevenire a reactiilor alergice. Din nefericire, alergenele alimentare sunt adesea "ascunse" in diverse sosuri, inghetate, produse preparate prin coacere si altele. Ambalajele alimentelor ar trebui citite cu atentie de catre persoanele care fac alergii. Trebuie avute in vedere celelalte denumiri ale alergenelor alimentare, cum ar fi "cazeinat" pentru lapte sau "albumina" pentru oua. Multe persoane au impresia ca daca pe un ambalaj scrie ca nu contine lapte, chiar asa si este. Acest lucru nu este absolut adevarat. 

Mancatul in oras poate fi periculos pentru persoanele care au alergii alimentare severe. Iata cateva sfaturi utile: 

- persoana in cauza ar trebui sa-si aduca de acasa substituenti alimentari nedaunatori; de exemplu, lapte de soia pentru a fi consumat cu cereale 

- trebuie avuta in vedere posibilitatea contaminarii incrucisate; de exemplu, o cupa de inghetata care a fost folosita pentru servirea unei inghetate cu arahide poate fi apoi folosita pentru servirea inghetatei de vanilie pe care tocmai o cumpara persoana respectiva 

- ospatarii ar trebui informati in legatura cu posibilitatea declansarii unei reactii alergice severe; persoana in cauza ar trebui sa-i interogheze atent in legatura cu ingredientele; daca acestia nu sunt siguri, el trebuie sa solicite contactarea personalului de la bucatarie 

- dispozitivele de alerta medicala care detecteaza prezenta alimentelor alergizante trebuie purtate in permanenta; ele pot fi comandate la majoritatea farmaciilor sau pe internet. 

In cazul calatoriilor in alta tara, cuvintele ce desemneaza alimentele alergizante respective ar trebui invatate pentru ca persoana in cauza sa poata intreba de ele la restaurant sau sa le poata citi pe ambalaje. Persoana respectiva ar trebui sa contacteze anticipat companiile aeriene, organizatorii excursiilor si personalul restaurantelor pantru informarea lor in legatura cu alergia alimentara si solicitarea unor mese sigure. Ori de cate ori este posibil, persoana respectiva ar trebui sa-si prepare singura mancarea. Planurile de calatorie ar trebui discutate cu medicul.


Alegerea medicatiei

Printre medicamentele folosite pentru tratamentul reactiilor alergice severe se numara:

- epinefrina: se administreaza injectabil; actioneaza rapid in stoparea eliberarii suplimentare de histamina si relaxarea muschilor respiratori 

- antihistaminicele: antihistaminicele blocheaza actiunea histaminei in timpul unei reactii alergice si reduc severitatea simptomelor ca pruritul si stranutul 

- corticosteroizii: aceste medicamente ajuta la reducerea inflamatiei.


Tratament medicamentos

Medicatia utilizata pentru ameliorarea simptomelor alergiilor alimentare usoare este: 

- antihistaminicele si corticosteroizii pentru tratamentul urticariei, simptomelor gastrointestinale sau stranutului si secretiilor nazale abundente 

- bronhodilatatoarele pentru simptomele din cadrul astmului; bronhodilatatoarele destind caile aeriene pulmonare, facilitand astfel respiratia.


De retinut!

Medicamentele care trateaza simptomele alergiilor alimentare pot avea efecte secundare. Tipic, ele sunt folosite pe perioade scurte si sunt intrerupte o data cu disparitia simptomelor. Metoda optima de evitare a aparitiei simptomelor este evitarea alimentelor la care persoana respectiva are alergie. Toate ambalajele alimentare trebuie citite si trebuie avut in vedere faptul ca uneori alergenele sunt intalnite sub alte denumiri pe ambalaje. 

Nu exista nici un medicament care sa poata fi luat inainte de consumarea unui anumit aliment si care sa previna in mod sigur decalnsarea reactiei alergice la alimentul respectiv

Injectiile alergizante (terapia de desensibilizare) pentru alergiile alimentare sunt considerate experimentale si nu sunt recomandate. 

Un mic studiu recent al unui medicament pentru tratamentul alergiei la arahide a dat rezultate promitatoare. Medicamentul, numit medicament anti-imunoglobuline E, se leaga specific de imunoglobulinele E (o clasa de anticorpi) eliberate in timpul desfasurarii reactiei alergice la arahide. Un alt studiu mai amplu se afla inca in desfasurare in scopul dovedirii sigurantei si eficacitatii lui la persoanele alergice la arahide.


Alte tratamente

Printre noile optiuni de tratament al alergiilor alimentare se numara: 

- injectarea de anticorpi anti-imunoglobulina E; acesti anticorpi sunt capabili sa reduca reactiile alergice 

- imunoterapia (injectii alergizante sau terapia de desensibilizare), care ajuta organismul sa devina mai putin sensibil la substantele la care este alergic 

- vaccinarea cu o substanta genetica specifica unui anumit alergen alimentar 

- folosirea de substante care modifica modul in care sistemul imun reactioneaza la un anumit alergen (imunomodulatori)

- terapiile experimentale cum ar fi neutralizarea, ingerarea unor forme diluate ale alergenului alimentar pentru a "neutraliza" reactiile alergice si cromolynul, un medicament folosit numai pentru tratamentul rinitei alergice, nu si-au dovedit eficienta. 

Profilaxie

Alergiile alimentare apar adesea la persoanele care au o istorie familiala (mai multe cazuri ale unei boli respective in randul mebrilor aceleiasi familii) de astm bronsic, dermatita atopica, alergii la polen, mucegai sau alte substante. Aceste persoane au un teren atopic, adica au o tendinta mostenita de a dezvolta reactii alergice. Alergiile nu pot fi prevenite in cazul acestor persoane. 

Academiile internationale de Alergie recomanda ca toti sugarii, in special cei care au o istorie familiala de alergii, sa fie alaptati in primul an de viata sau chiar mai mult. In cazul in care sugarul face parte dintr-o categorie cu risc crescut de dezvoltare a reactiilor alergice si mama nu poate alapta, trebuie incercata o formula hidrolizata de lapte. Proteina lactata din formulele hidrolizate este modificata in scopul prevenirii alergiilor. 


Alte recomandari pentru sugarii cu risc crescut sunt urmatoarele: 


  • Mamele care alapteaza ar trebui sa elimine din dieta arahidele, migdalele si alunele si ar trebui sa reflecteze asupra eliminarii din dieta a oualor, laptelui de vaca si pestelui. 
  • Alimentele solide nu trebuie introduse in dieta sugarilor cu risc crescut pana la varsta de 6 luni. Produsele lactate trebuie eviatate pana la un an, ouale pana la 2 ani, iar arahidele, nucile si pestele pana la 3 ani. Aceste masuri pot contribui la reducerea riscului aparitiei alergiilor alimentare. 
  • Femeile insarcinate nu trebuie sa excluda alimentele respective din dieta, cu exceptia arahidelor. 
  • Avand in vedere faptul ca fumul de tigara creste sensibilitatea la aparitia unei reactii alergice, este importanta existenta unui microclimat lipsit de fum. 
  • Aproximativ 85% dintre copii se vindeca in timp de alergia la lapte, grau, oua si soia, intre varsta de 3 si 5 ani. Ei nu se vindeca de obicei de alergia la arahide, nuci si migdale, peste si crustacee.