DIAREEA ACUTA LA COPIL.

Prof.Dr. Maria Condor
Profesor Consultant UMF Cluj Napoca

Dr.Doina Luca
Medic Primar M.G., DMU X Cluj Napoca



 I. Gradul de urgentã 

 depinde de gradul de deshidratare si de vârsta copilului . Medicul de familie poate trata la domiciliu o mare parte din cazuri, spitalizarea fiind indicatã:
 în caz de deshidratare gr. II si II/III;
 indiferent de gradul de deshidratare, când existã intolerantã digestivã severã sau vãrsãturi care nu permit administrarea peroralã a lichidelor;
 orice persistentã a diareei si/sau agravarea pierderii în greutate dupã 48 de ore de tratament;
 când pãrintii nu pot asigura tratamentul corect;
 în caz de suspiciune a unei infectii entero-invazive la nou-nãscut si sugarul mic.

 2. Mesaje 

 Se acordã o atentie deosebitã sugarului deoarece existã posibilitatea instalãrii rapide a deshidratãrii severe cu consecinte hemodinamice si evolutie gravã
 În cazurile la care se suspecteazã etiologia bacterianã se recolteazã coprocultura înainte de initierea tratamentului.
 O atentie deosebitã se va acorda copiilor cu spitalizare recentã în antecedente, la care existã pericolul infectiei nosocomiale, precum si nou-nãscutului care prezintã scaun cu aspect de infectie cu florã enteroinvazivã (pericol de diseminare).
 Se va cãuta sistematic un focar extradigestiv infectios la sugarii cu diaree acutã febrilã.
 Profilaxia diareei la sugar se va face în primul rând prin alimentatie naturalã.
 Sugarul cu diaree trebuie urmãrit îndeaproape clinic si bacteriologic.

 3. Confirmarea clinicã a diagnosticului 

 Aparitia scaunelor diareice poate fi precedatã de o perioadã prodromalã de 1-2 zile, în care copilul prezintã anorexie, vãrsãturi, schimbarea comportamentului (agitatie, indispozitie), meteorism abdominal, eritem fesier.

 Aparitia scaunelor frecvente, uneori apoase alteori cu mucus, puroi, chiar sânge precizeazã diagnosticul.

 Aspectul scaunelor si manifestãrile clinice pot sugera o anumitã etiologie:

- Gastro-enteritele virale (Rotavirusuri), apar mai frecvent în anotimpul rece, se pot asocia cu simptome respiratorii. Scaunele sunt lichide sau gleroase cu mucus si sânge, precedate frecvent de vãrsãturi si febrã. - Boala este autolimitatã (5-6 zile), poate avea o evolutie gravã la imunocompromisi. La 5-10% din cazurile cu infectie cu rotavirus, poate apare intolerantã secundarã pentru lactozã. 

- În gastro-enteritele bacteriene aspectul scaunelor si simptomelor asociate diferã în functie de etiologie.

- Diareea “simptom”al unei infectii extradigestive (ORL, respirator, urinar) este recunoscutã prin existenta semnelor bolii de bazã. 

- Diareea prin greseli alimentare se bazeazã pe anamnezã. Anamneza la un caz cu diaree va preciza : aspectul scaunelor, eventuale schimbãri calitative si cantitative în alimentatie, eventuale cãlãtorii sau spitalizãri recente, anchete epidemiologice, semne asociate (vãrsãturi, febrã, modificãri de comportament, sete accentuatã). Pentru diagnostic este foarte utilã aprecierea de cãtre medic a scaunului. 

- Semnele de gravitate ce trebuie cercetate sunt :

 semnele de deshidratare (turgor diminuat, pliu cutanat lenes, mucoase uscate, ochi înfundati în orbite, fontanelã deprimatã);
 tulburãri nervos-centrale si circulatorii, sunt semne de gravitate extremã ce traduc o pierdere în greutate de peste 10% si impun internarea de urgentã a copilului.

4. Examinãri paraclinice de primã intentie

- Coprocitograma - prin frotiu colorat cu albastru de metilen pentru PMN si celule epiteliale. (Se pune o cantitate micã de scaun - preferabil mucus - pe o lamã si se amestecã cu 2 picãturi de albastru de metilen 1%. Se acoperã cu o lamelã si se citeste la microscop dupã 2 minute. În 90% dintre infectii cu Salmonella, Shigella se gãsesc polinucleare în scaun. 
- Coproculturã, examen copro-parazitologic.


5. Protocol de tratament

- implicã rehidratarea, diete, tratamentul antiinfectios si simptomatic; 


 Rehidratarea
În absenta semnelor de deshidratare mãsurile dietetice sunt suficiente. 

- În caz de deshidratare moderatã (pierdere în greutate sub 7%) se recurge la rehidratarea oralã cu sãruri de rehidratare completã pe parcurs cu produsele dietetice. 

- Cantitatea de lichide necesarã este: 
    între 1-5 luni- 180-200 ml/kg în primele 24 ore;  - 150-180 ml/kg/24 ore ulterior. 
    peste 5 luni   - 150-170 ml/kg în primele 24 ore  - 120-140 ml/kg/24 ore ulterior. 

Lichidele de rehidratare trebuie sã aibã temperatura mediului si se administreazã în cantitãti mici si repetate în primele 6 ore (20 ml la 15 minute) cu lingurita sau biberonul. Ulterior, cantitatea de lichide administratã/masã se creste progresiv.

- Schema dieteticã este adaptatã:

 - formei clinice de boalã; 
 - vârstei copilului; 
 - alimentatiei pe care a primit-o înainte de îmbolnãvire.
- Este importantã realimentarea precoce pentru a mentine balanta nutritionalã pozitivã si pentru protectia mucoasei intestinale distrusã de un post prelungit. 
- La copilul în vârstã de sub 4 luni, alimentat natural, cu formã usoarã sau medie de diaree, dupã o terapie hidricã de 4-6 ore si eventual o scurtã dietã de tranzitie cu supã de morcovi sau decoct de orez, copilul se pune la sân; durata suptului poate fi initial mai scurtã, completarea laptelui putându-se face cu solutia de rehidratare, supã de morcovi sau decoct de orez. Existã autori care nu indicã suprimarea suptului pe tot parcursul evolutiei bolii. 
- La copilul în vârstã de sub 4 luni, alimentat artificial, în primele 4-6 ore se administreazã solutie de rehidratare si/sau supã de morcovi, decoct de orez. Dupã aceastã perioadã se începe realimentarea cu un preparat de lapte adaptat diluat cu decoct de orez 1/2 în prima zi, 2/3 în a doua zi si complet a treia zi. 
- La copilul în vârstã de peste cinci luni, se administreazã sãruri de rehidratare în ceai sau decoct de orez în primele 3-6 ore, ulterior se face realimentarea cu preparate din brânzã de vaci, carne, cereale, orez, fructe (mãr, banane), vegetale (morcovi, cartofi) în functie de vârstã. Laptele se introduce dupã 3 zile, initial diluat, ulterior complet (dupã cinci zile). 
- La copilul în vârstã de peste un an, dupã o scurtã dietã hidricã (ceai, solutie de rehidratare) se realimenteazã cu preparate de brânzã, orez, cereale, fructe, vegetale.
- Tratamentul antiinfectios - este necesar foarte rar. În majoritatea enteritelor infectioase nu sunt demonstrate avantajele antibioterapiei. 

 În salmonelloze tratamentul antiinfectios este contraindicat (prelungeste starea de purtãtor ), cu exceptia urmãtoarelor situatii :

 diareea profuzã cu febrã înaltã;
 la copii cu imunodeficientã;
 la sugarul mic;
 în formele sistemice.
Se utilizeazã : 
- Ampicilinã  100 mg/kg/24 ore 
- Amoxicilinã  50 mg/kg/24 ore - 4-5 zile 
- Cotrimazol  12-15 mg/kg/24 ore
 În alte infectii bacteriene, la nevoie (evolutie trenantã, vârstã micã, manifestãri sistemice) se va administra : 
- inf. cu Shighella 
         - Ampicilinã   100 mg/kg/24 ore 
        - Cotrimazol   12-15 mg, Trimetropim  -   4-5 zile 
- inf. cu Campylobacter - Eritromicinã  20-40 mg/kg/24 ore - 7-10 zile 
- inf. cu E. coli enteropatogen - Colimicin  8-15 mg/kg/24 ore în trei prize - 3-5 zile 
- inf. cu Giardia lamblic 
             - Furazolidon   7mg/kg/24 ore - 7 zile 
            - Metronidazol   15 mg/kg/24 ore - 5 zile

În diareea “simptom” - este necesarã terapia bolii de bazã. 
La copii cu vãrsãturi, pe lângã dietã se poate administra Metoclopramid  0,8 mg/kg/24 ore - în 3 prize. 
Când temperatura depãseste 38o C - se administreazã antipiretice oral.

6. Capcane de evitat 


 În prezenta unui scaun cu sânge atentie la posibilitatea unei invaginatii intestinale !
 La sugarii cu scaune apoase (diaree afecalã) care îmbibã scutecele diareea trece neobservatã înaintea stadiului de deshidratare.

Ce este bacteria E.coli si care sunt masurile de preventie a infectiei !

Ministerul Sanatatii a publicat, marti, pe site, o informare despre bacteria Escherichia coli (E.coli) si masurile de preventie a infectiei Shiga toxina E.coli (STEC)

Escherichia coli este o bacterie larg raspandita in natura, care se gaseste in mod normal in intestinul omului si animalelor. Majoritatea bacteriilor care apartin acestui gen sunt inofensive, insa exista tipuri de E.coli implicate in producerea de boli diareice si de infectii urinare. Prezenta acestei bacterii in apa indica poluarea acesteia si trebuie evitat consumul pentru baut si prepararea hranei.

Unele tipuri de E.coli produc o toxina puternica denumita Shiga toxina (ST). Bacteriile care produc aceasta toxina se numesc Shiga toxina E.coli sau STEC sau E.coli enterohemoragica (EHEC). Tipul de E.coli cel mai frecvent izolat care apartine acestui grup este O157:H7. In anul 2011, un alt tip, O104:H4, a produs peste 4.000 de imbolnaviri, mai ales in Germania, soldate cu 53 de decese.

Exista si ale tipuri de STEC cu circulatie mai redusa (O26, O103,O111, O145), dar care pot produce, ca si cele mentionate anterior, Sindromul Hemolitic Uremic (SHU). SHU reprezinta o complicatie majora care este un tip de insuficienta renala si apare la circa 10% din cazurile de boala diareica produse de STEC, mai ales la copiii de 0-5 ani si la persoanele in varsta', sustine MS.

Infectia apare in urma ingestiei de STEC, chiar in cantitate extrem de mica (doar 1.000 de bacterii sunt suficiente pentru a produce infectia). Aceasta se produce mai ales dupa consumul de alimente sau apa contaminate. Alimentele cel mai frecvent implicate in transmiterea acestei infectii sunt laptele si produsele lactate nepasteurizate, carnea de vaca, mai ales cea tocata insuficient preparata termic, sucul de mere nepasteurizat, salata verde insuficient spalata. Prelucrarea alimentelor crude poate contamina ustensilele de bucatarie, mai ales daca nu sunt utilizate separat pentru fiecare categorie de alimente si nu sunt curatate intre utilizari.

Uneori, contaminarea se produce prin intermediul persoanelor care vin in contact cu animalele si care nu respecta reguli elementare de igiena personala - spalatul mainilor cu apa si sapun.

Infectia cu STEC se diagnosticheaza prin examenul microbiologic al materiilor fecale (coprocultura), care permite identificarea E.coli O157:H7 sau a toxinei Shiga.

Prezentarea la medicul de familie sau la specialist trebuie facuta cat mai curand (imediat), mai ales in cazul copiilor de 0-5 ani, daca diareea se insoteste de febra sau scaune cu sange. La adulti fara alta simptomatologie decat diareea, prezentarea la medic este obligatorie daca acesta persista timp de 3 zile.

Cea mai importanta masura terapeutica este cea de rehidratare si reechilibrare electrolitica, antibioticele nefiind recomandate pentru tratamentul acestei infectii. De asemenea, nu sunt recomandate anti-diareicele. Aceste medicamente pot creste riscul aparitiei SHU.

Specialistii recomanda spalarea pe maini cu apa si sapun dupa folosirea toaletei, dupa schimbarea scutecelor copilului si inaintea prepararii sau a consumului de alimente, spalarea pe maini cu apa si sapun dupa contactul cu animale sau cu materialele folosite pentru ingrijirea lor.

Preparati corespunzator termic carnea. Carnea de vita, mai ales cea tocata, trebuie gatita la o temperatura de minim 70 grade Celsius (temperatura trebuie atinsa in interiorul preparatului). Evitati laptele crud (nepasteurizat), produsele lactate nepasteurizate sau achizitionate din surse neautorizate.

 Evitati, de asemenea, sucul de mere nepasteurizat. Preveniti contaminarea incrucisata in timpul prepararii hranei prin utilizarea separata si curatarea ulterioara cu detergent si apa calda a ustensilelor (cutite, vase, tocatoare) care vin in contact cu produsele alimentare crude. 

Pentru orice simptomatologie de boala diareica, recomandam parintilor prezentarea copilului la medicul de familie sau in cea mai apropiata unitate sanitara , subliniaza reprezentantii ministerului.

De asemenea, parintii nu trebuie sa administreze copiilor medicamente fara recomandarea unui medic, iar administrarea unui tratament nerecomandat de medic poate ingreuna depistarea cauzelor aparitiei bolii.

Infectia cu rotavirus!

Infectia cu rotavirus este cea mai frecventa cauza de diaree severa la sugari si copii mici. Majoritatea cazurilor de diaree datorata rotavirusului se vindeca de la sine, insa exista si forme severe ale bolii, cand copilul are febra ridicata, se deshidrateaza rapid, iar viata sa este pusa in pericol. In cazurile grave, este absolut necesara spitalizarea. Infectia provocata de aceste virusuri provoaca sugarilor un serios disconfort, cu diaree si voma care dureaza mai multe zile la rand, ceea ce poate duce la deshidratare severa si care, in lipsa unui tratament eficient, poate deveni fatala. Este foarte contagioasa si afecteaza aproape orice copil din lume pana la varsta de 3 ani.

Simptomele infectiei cu Rotavirus:

1. Diaree – poate varia de la forme usoare pana la forme letale, la persoane cu imunitate scazuta. Debutul bolii este brusc.

2. Greata si varsaturi; sugarii pot voma in jet.

3. Febra – o treime din pacienti prezinta acest simptom.

4. Simptome mai rare: respiratorii, manifestari de encefalita si meningita, exantem, sindrom Reye, purpura Henoch Schonlein, sindrom hemolitic uremic, coagulare vasculara diseminata.

5. La sugari si prescolari, boala se manifesta prin febra ,varsaturi, diaree apoasa urat mirositoare.

Cătina.

Numită şi „Ginsengul românesc”, datorită proprietăţilor ei revigorante, conţinutului bogat în vitamine şi acţiunii ei benefice asupra vaselor de sânge, cătina poate înlocui cu brio unele medicamente şi poate învinge bolile.

1. Vindecă bolile de piele

Uleiul de cătină este foarte eficient în afecţiunile pielii, cum ar fi psoriazisul, eczemele, arsurile, mâncărimile. El protejează pielea împotriva radiaţiilor ultraviolete, o hrăneşte şi o revitalizează, prin conţinutul de vitamine A, B1, B2, C, E, K. Uleiul se aplică extern, pe zona afectată, de 2-3 ori pe zi, dar poate fi administrat şi pe cale orală – o linguriţă de trei ori pe zi.

2. Combate stresul

Dacă tot vorbim despre uleiul de cătină, află că are efecte benefice şi împotriva stresului. Cătina este bogate în fosfor şi calciu, în vitamine din grupa B, în vitamina C (după măceş, are cel mai ridicat conţinut de vitamina C). Pentru cei suprasolicitaţi de efort fizic sau intelectual, se recomandă în fiecare zi 20 de picături de ulei de cătină, sau 4-5 linguriţe de fructe proaspete (ori congelate) amestecate cu miere, de trei ori pe zi.

3. Înlătură anemia

Datorită conţinutului bogat în vitamine şi minerale, cătina este considerată o polivitamină naturală. Persoanele aflate în convalescenţă sau care suferă de anemii, copiii peste şapte ani, femeile care doresc să-şi întărească organismul pot face timp de o lună o cură cu fructe proaspete sau cu suc de cătină. Boabele se storc, iar sucul se amestecă imediat cu miere, în părţi egale. Se lasă să macereze la rece, timp de 24 de ore, apoi se ia câte o ceşcuţă dimineaţa, pe stomacul gol.

4. Tratează hepatita

Acelaşi suc are efecte benefice şi-n cazul afecţiunilor hepatice acute sau cronice, întrucât cătina este un bun stimulent hepatic. Se iau 5-6 linguri de suc pe zi, simplu sau diluat cu apă, în cazul în care nu prea-ţi place gustul acrişor.

5. Întăreşte inima

Cătina albă duce la scăderea colesterolului, fapt care previne îngroşarea arterelor. De asemenea, conţine o cantitate mare de antioxidanţi, care protejează inima şi vasele de sânge. La aceste două proprietăţi se adăugă şi efectul ei anticoagulant. Prin urmare, cătina este recomandată şi-n afecţiunile cardiovasculare (în special hipertensiune arterială, ateroscleroză, sindromul Raynaud). Bea în fiecare zi 3-4 linguri de sirop de cătină obţinut prin presare la rece, diluat cu apă sau cu alte lichide, şi vei avea o sănătate de fier!

sfecla roşie

Cunoscută de ani de zile ca fiind „protectoarea” ficatului, noile studii arată că sfecla roşie este una dintre cele mai benefice legume pentru organism.

Acest “super-aliment” reprezintă o sursă excelentă de vitamina B, mangan şi potasiu. De asemenea, este o sursă bună de fibre, vitamina C, magneziu, fier, cupru şi fosfor.

Frunzele de mentă proaspătă.

Folosite frecvent în prepararea limonadei sau la îngheţată, frunzele de mentă pot fi periculoase pentru organism. În ceea ce-i priveşte pe copii, specialiştii spun că este complet contraindicat ca ei să consume mentă proaspătă.
Frunzele de mentă proaspătă pot fi toxice pentru organism, din cauza uleiurilor eterice, de aceea este recomandat să fie folosite în ceaiuri sau pentru uz extern. În cazul tuturor plantelor medicinale, înainte de a le cunoaşte beneficiile trebuie să le ştim contraindicaţiile, să ştim când ne face bine şi când ne poate face rău. Consumată de o persoană care suferă de anumite afecţiuni sau care este predispusă către anumite boli, menta, ca şi oricare altă plantă medicinală, poate face rău. Menta nu se recomandă pentru bolnavii cu hipotensiune sau care au o aciditate scăzută a sucului gastric. Folosirea îndelungată a mentei duce la decontractarea sfincterului vezicii şi, ca rezultat, la incontinenţă urinară. În cazul bărbaţilor, consumul de ceai de mentă pe termen lung poate duce la scăderea potenţei.

Pelinul.

Pelinul poate fi folosit în tratamentul cancerului, arată un studiu efectuat la Universitatea Washington (SUA). Cercetătorii americani au testat un medicament contra cancerului a cărui substanţă activă este extrasă din pelin.
Experimentele pe animale de laborator au arătat că extractul de pelin favorizează distrugerea celulelor canceroase, în cazul leucemiei, cancerului de sân şi de prostată. Metodele tradiţionale de tratament distrug nu numai celulele canceroase, ci şi pe cele sănătoase. Chimioterapia obişnuită are efecte secundare serioase, o dată cu zece celule canceroase fiind distrusă şi o celulă sănătoasă. Extractul de pelin ucide 12.000 de celule canceroase şi doar una sănătoasă. Totuşi, mai avem nevoie de câţiva ani de experimente suplimentare pentru a dovedi că pelinul este 100% sigur în tratarea cancerului.

Această plantă poate fi folosită, de asemenea, în afecţiunile pancreasului, căilor biliare, colitelor. Alături de alte plante amare (ţintaură, angelică, coada-şoricelului, sunătoare), pelinul stimulează secreţia de suc gastric şi, implicit, pofta de mâncare. Cel mai des, pelinul este folosit sub formă de infuzie sau tinctură.

UTILIZĂRI. Uleiul volatil din pelin îmbunătăţeşte activitatea cardiacă şi stimulează sistemul nervos central. De asemenea, în medicina populară, pelinul este utilizat în eliminarea paraziţilor intestinali. Dr Cristina Pavel recomandă gargara cu infuzie din frunze de pelin pentru înlăturarea mirosului neplăcut al gurii. Specialistul nostru atrage atenţia să nu exagerăm totuşi cu pelinul. În cantităţi mari, acesta poate produce greţuri, poate avea efect hepatotoxic.