ACATISTUL MAICII DOMNULUI “IZVORUL TAMADUIRII”

Condacul 1

    Pe Fântâna cea pururea curgatoare si vietuitoare, pe Izvorul cel dumnezeiesc carele izvoraste apele darului, mai presus de cuvânt, cu un glas sa-L laudam cei ce cerem Lui dar, ca Cel ce izvoraste tamaduiri în toate zilele. Pentru aceasta dupa datorie apropiindu-ne cu dragoste, sa scoatem apa cu credinta si sa zicem : „rugamu-ne, roureaza-ne cu darul tau”, ca sa strigam tie : Bucura-te, ceea ce esti Izvor de viata datator!

Icosul 1

    Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, Ceea ce ai nascut fara de samânta pe Cuvântul Tatalui, Cel mai înainte de veci, deschide-mi gura mea spre lauda ta, ca sa Te slavesc strigând catre Izvorul tau unele ca acestea :

• Bucura-te, ocean întelegator care asemenea cu marile reversi minuni peste toata lumea;
• Bucura-te, Siloame, al doilea care covârsesti curgerile Nilului cu revarsarea darului;
• Bucura-te, apa care izvorasti ca dintr-o piatra cu preaslavire, si a Iordanului lucrare ai primit;
• Bucura-te, mâna de mântuire care te faci aratata spre trebuinta celor ce cer bogata Ta apa cu adevarat îndestulatoare;
• Bucura-te, Izvor din care curge toata bunatatea si îndestularea de tamaduire;
• Bucura-te, ca din tine izvorasc din destul facerile de bine;
• Bucura-te, ca tu tuturor le dai celor ce cer, întarire sufletelor si sanatate trupului;
• Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 2-lea

    Stapânul cerului si al pamântului, lucruri minunate si prea slavite a savârsit întru Tine, Ceea ce esti cu totul fara prihana, pentru ca de sus a picurat, aratat, ca o ploaie în pântecel Tau, dumnezeiasca Mireasa, aratându-Te pe Tine Izvor de tamaduiri, care vindeci pe toti cei ce-Ti cânta : Aliluia!

Icosul al 2-lea

    Dumnezeiesc Izvor al raiului Fecioara si Maica cereasca pe Tine Te numim dupa vrednicie, caci curgerea si darul Izvorului Tau a strabatut în cele patru parti ale pamântului, care se acopera pururea cu straine minuni, de apa ce se da spre bautura tuturor celor ce cer. Pentru aceasta bucurându-ne toti crestinii, cu credinta alergam la Izvorul Tau, scotând totdeauna apa, cu sfintenie si cu dulceata zicând :

• Bucura-te, Izvorul curgator de tamaduiri;
• Bucura-te, ca în dar reversi din destul, bogate vindecari celor bolnavi;
• Bucura-te, ca pe orbi, ce alearga la Tine, a vedea lamurit îi faci;
• Bucura-te, ca pe multi schiopi i-ai îndreptat;
• Bucura-te, ca pe slabanogi i-ai întarit;
• Bucura-te, ca prin turnarea apei de trei ori pe cel mort, l-ai înviat.
• Bucura-te, minune straina, acoperita pururi de slava celui Prea Înalt;
• Bucura-te, ca pe Tine Te numim Rai curgator;
• Bucura-te, caci ca o ploaie pe pamânt uscat cazând adapi sufletele cele însetate de viata;
• Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 3-lea

    Puterile Tale cele mari si pline de minuni nedesertate si mai presus de fire pe care tuturor le reversi, cine le va putea spune, o, Izvorule datator de daruri; ca nu numai ca gonesti bolile cele cumplite de la cei ce alearga la Tine cu dragoste, ci si patimile cele sufletesti le speli, curatindu-le, la toti cei ce-Ti cânta Tie : Aliluia!

Icosul al 3-lea

    Pe Norul cel ceresc cu cântari minunate sa-L laudam credinciosii, care pe picatura Hristos, datatorul de viata, pe pamânt L-a plouat, pe Apa cea dumnezeiasca si vie, cea saltatoare si izvorâtoare, fara de moarte, a daruit-o noua credinciosilor care cântam:

• Bucura-te, vasul bauturii celei dumnezeiesti, Ceea ce dupa bautura niciodata nu se desarta;
• Bucura-te, Ceea ce alungi setea care topeste sufletele;
• Bucura-te ca din pântecele mintii cei ce beau întelepteste, revarsa râuri dumnezeiesti;
• Bucura-te ca tuturor le izvorasti darul din destul;
• Bucura-te, Izvor de viata primitor care pururi izvoraste daruri;
• Bucura-te, Fântâna tamaduirilor, care toata taria bolilor o arata a fi slaba si neputincioasa;
• Bucura-te, vedere orbilor;
• Bucura-te, dumnezeiasca curatie a celor leprosi;
• Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 4-lea

    Izvoraste-mi mie Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, darurile cuvântului, ca sa laud Izvorul Tau, care izvoraste viata si dar credinciosilor, ca Tu pe Cuvântul Cel dintr-un Ipostas L-ai izvorât noua si locul cel de tamaduire, de obste, fa-l cu adevarat si gata îl arata tuturor celor ce-Ti cânta : Aliluia!

Icosul al 4-lea

    Biserica Ta, Preacurata Fecioara, se arata tuturor casa de doctorie mai presus de fire, ca din moarte vazuta, ridica aratat pe credinciosii cei ce alearga la Dânsa si tuturor izvorasti dulceata din destul. Pentru care si noi nevrednici cu cântari duhovnicesti, veselindu-ne zicem :

• Bucura-te, apa izvorului celui datator de viata;
• Bucura-te, norul care aduci ploaie de mântuire;
• Bucura-te, vindecare a celor bolnavi;
• Bucura-te, slobozirea celor din primejdii;
• Bucura-te, racoreala celor înfierbântati de arsita pacatelor;
• Bucura-te, luminarea ochilor orbiti de nestiinta;
• Bucura-te, auzirea celor surzi;
• Bucura-te, ca pe cei ce zaceau în pat bolnavi, numai cu atingerea i-ai scapat;
• Bucura-te, loc de tamaduire sfintit cu adevarat;
• Bucura-te, ca ne izvorasti din ceruri daruri fara împutinare;
• Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 5-lea

    Daruri din destul curg din Tine, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca izvorasti apa de tamaduiri din care se adapa sufletele credinciosilor celor însetati de viata si gonesti arsita pacatelor celor ce-Ti zic : Aliluia!

Icosul al 5-lea

    Neamul omenesc, Te lauda pe Tine Preacinstita, ca tuturor le izvorasti din ceruri daruri fara încetare, aratându-Te pe Tine izvor nemuritor, Dumnezeiasca Mireasa, noua celor ce-Ti aducem aceste cântari de lauda :

• Bucura-te, izvoratoarea apei lui Hristos, din care se adapa toata lumea;
• Bucura-te, ca Facatorul tuturor întru Tine ca o picatura S-a pogorât aratat;
• Bucura-te, ca pe cel orb l-ai facut a privi lumina;
• Bucura-te, izvorule care ai dezlegat prin apa firea pietrei cea înfricosata;
• Bucura-te, curatirea leprosilor si sugrumarea diavolilor;
• Bucura-te, ca pe împarati i-ai facut credinciosi desavârsiti;
• Bucura-te, întelepciunea celor simpli;
• Bucura-te, bogatie de daruri a saracilor;
• Bucura-te, ca prin revarsarea apei, tamaduiri de multe feluri le-ai daruit;
• Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 6-lea

    Lucru cu adevarat necuprins si mai presus de fire este Cel ce s-a lucrat întru Tine, Nascatoare de Dumnezeu, ca apa izvorului Tau este tamaduirea bolilor celor de moarte aducatoare, care firea cu adevarat nu a vazut. Pentru care si noi cu umilinta ne rugam : nu ne trece cu vederea, grabeste ajutatoarea noastra grabnica si ne izbaveste din cursele vrajmasilor ca sa Te laudam zicând asa : Aliluia!

Icosul al 6-lea

    Maririle minunilor Izvorului Tau Fecioara Preacurata, cine le va putea spune ca Ceea ce cu adevarat ai înspaimântat gândul omenesc prin picaturile Izvorului Tau, de care povestesc limpede lâna si mana si Siloamul si piatra ceea ce a izvorât si pridvorul lui Solomon. Darul Tau, este mai presus de cuvânt si de gând; drept aceea si noi într-o unire de gânduri cântam laudele acestea :

• Bucura-te, Fecioara ca din Tine se revarsa apa care vindeca patimile cele aducatoare de moarte;
• Bucura-te, ca din izvorul Tau a curs apa care a vindecat sânul femeii cel cuprins de cangrena;
• Bucura-te, grabnica vindecatoare a bolilor celor cumplite;
• Bucura-te, ca prin stropirea cu apei, credinciosii se sfintesc;
• Bucura-te, Fântâna bucuriei celei neîncetate;
• Bucura-te, izvorule al frumusetii celei negraite;
• Bucura-te, dezlegarea tuturor bolilor;
• Bucura-te, râul cel prea limpede care faci sanatosi pe cei credinciosi;
• Bucura-te, apa care dai tamaduiri celor bolnavi de felurite boli;
• Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 7-lea

    Apa întelepciunii si a vietii izvorând lumii, pe toti chemi Nascatoare de Dumnezeu sa scoata apele cele de mântuire si cu ea sa stinga carbunii înselaciunii si ai necuratiei; drept aceea si noi credem cuvintele Fiului Tau, Stapâna, Care a zis : „ca în veci nu vor înseta, cei ce cu credinta vor bea din ea” zicând : Aliluia!

Icosul al 7-lea

    Pântece mai înainte sterp ai dezlegat aratat, cu curgerile izvorului Tau, ca si nasteri daruiesti, ca Ceea ce ai nascut pe Stapânul tuturor, pentru care si noi bucurându-ne zicem :

• Bucura-te, curgerea întelepciunii care curateste necunostinta;
• Bucura-te, amestecare care picura dumnezeiasca dulceata inimii;
• Bucura-te, paharul manei cel de viata turnator;
• Bucura-te, baie de Dumnezeu izvorâta
• Bucura-te, Ceea ce izvorasti linistea neputintelor;
• Bucura-te, Ceea ce stingi vapaia bolilor;
• Bucura-te, Ceea ce ai linistit frigul si ai stins aprinderea înfocarii;
• Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 8-lea

    Minunile Tale cele neauzite Stapâna, fac pe toti credinciosii cei ce le aud a se minuna de apa izvorului Tau; pe cei muti si surzi ca si cum ar fi graitori îi face, iar pe cei ce patimesc cumplit, îi vindeca, si tamaduieste desavârsit pe cei ce-Ti cânta cu credinta Tie : Aliluia!

Icosul al 8-lea

    Pe toate apele le covârseste Fecioara, Curata, apa izvorului Tau, care daruieste aratat izbavirea de boli cumplite si da sufletelor toata sanatatea, ca Ceea ce se revarsa mai presus de fire tuturor celor ce cânta :

• Bucura-te, ca pe cei ce alearga la Tine îi scoti din cuptorul patimilor;
• Bucura-te, usa prin care strabat razele luminii si lumneaza ochii trupesti si sufletesti;
• Bucura-te, Ceea ce singura esti mângâierea pamântenilor;
• Bucura-te, izvor prea cinstit;
• Bucura-te, ca prin curgerea izvorului Tau, diavolii s-au înfricosat;
• Bucura-te, ca pe Leon l-ai facut calauza orbului nestiutor spre al Tau izvor;
• Bucura-te, ca va fi împarat l-ai încredintat;
• Bucura-te, ca el spre multumire biserica în numele Tau a ridicat;
• Bucura-te, ca Tu dar facator de minuni de la Dumnezeu ai primit;
• Bucura-te, ca patimasii ce cu credinta nazuiesc la izvorul Tau se tamaduiesc;
• Bucura-te, vas de apa neîmputinata si de boli vindecator;
• Bucura-te, ca izvorul Tau tuturor este îndeajuns îndestulator;
• Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 9-lea

    Lumina tuturor madularelor omenesti facându-Te Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, care ai nascut pe Facatorul si Ziditorul tuturor si acum din amestecarea tinei si a apei ai luminat negrait ochii orbului, cel ce se nascuse orb si care nicicum nu vedea soarele cel dulce, care dobândind vederea si vazând lumina si marea minune izvorâta din milostivirea Ta cea negraita a zis : Aliluia!

Icosul al 9-lea

    Siloamul vindeca bolile, însa mai presus s-a aratat Prea Sfânta Stapâna izvorul Tau facator de minuni, fiindca acesta nu numai o data într-un an si nu numai acei ce i-au mai întâi, dobândesc sanatate, ci de-a pururea vindeca toata rana sufleteasca si trupeasca a celor ce cu buna credinta si cu dragoste vin catre Tine strigând :

• Bucura-te, scaldatoarea în care se afunda toate durerile noastre sufletesti si trupesti;
• Bucura-te, vas cu care primim bucuria si mântuirea;
• Bucura-te, piatra care ai adapat pe cei însetati de viata;
• Bucura-te, lemn care îndulcesti apele cele amare ale marii lumesti;
• Bucura-te, Izvor nesecat al apei celei datatoare de viata;
• Bucura-te, Ceea ce îndulcesti necazurile noastre cele amare;
• Bucura-te, apa care curatesti spurcaciunea pacatului;
• Bucura-te, încetarea întristarilor noastre;
• Bucura-te, vindecarea bolilor noastre;
• Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 10-lea

    Vrând sa vadesti minunile cele de la izvorul Tau, ai poruncit Stapâna lui Leon sa duca orbul în partea cea mai dinlauntru a padurii si sa-i stinga setea cea trupeasca cu apa; iar cu tina sa-i unga ochii lui cei întunecati, pentru ca sa cunoasca puterea Ta si sa nu fie tainuit izvorul vindecarilor care îl dai în dar tuturor celor ce au nevoie. Pentru aceasta si noi nu tainuim minunile si facerile Tale de bine catre noi robii Tai, ci cu multumire proslavim pe Dumnezeu si cântam : Aliluia!

Icosul al 10-lea

    Viata noastra pamânteasca afundata fiind în tina pacatelor, sufletul de pacate îmbolnavit, trupul de dureri chinuit, pentru ca mânia lui Dumnezeu pentru pacatele noastre ne pedepseste. Catre Tine dar alergam Maica lui Dumnezeu si înaintea izvorului Tau cadem rugându-Te : spala tina pacatelor, vindeca sufletele îmbolnavite si trupurile chinuite le îndrepteaza, iar noi cu bucurie sa strigam Tie:

• Bucura-te, vindecarea patimilor sufletesti;
• Bucura-te, izbavirea durerilor si chinurilor trupesti;
• Bucura-te, vointa cea buna a lui Dumnezeu catre noi cei pacatosi;
• Bucura-te, adevarata îndreptare a celor ce se caiesc înaintea lui Dumnezeu, pentru pacatele lor;
• Bucura-te, baie care speli cugetele noastre murdare de faradelegi;
• Bucura-te, Ceea ce ai nascut pe Izbavitorul care în dar curata faradelegile noastre;
• Bucura-te, ca prin Tine, dupa masura credintei se dau vindecari;
• Bucura-te, mijlocitoarea bucuriei celei vesnice;
• Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 11-lea

    S-a înaltat apa izvorului Tau, Curata, mai presus de ceruri si de adâncurile pamântului, aceasta fiind hrana sufletului, miere din piatra si daruire de mana, slobozitoare de boala si mântuitoare, pentru aceasta multimea credinciosilor veselindu-se salta cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

    Fântâna izvoratoare de viata plina de daruri dumnezeiesti sa aratat noua Prea cinstit Izvorul Tau, Stapâna, spre bautura, sfintirea si mângaierea noastra; iar noi cu dragoste cinstindu-l si cu credinta îngenunchind înaintea lui strigam Tie:

• Bucura-te, chezasuitoarea mântuirii pacatosilor;
• Bucura-te, vindecarea a toate neputintele;
• Bucura-te, ceea ce duci rugaciunile credinciosilor Fiului Tau si Dumnezeului nostru;
• Bucura-te, pamântul fagaduintei din care ne izvorasc toate bunatatile ceresti si cele pamântesti;
• Bucura-te, Ceea ce adapi brazdele pe care cresc multimea îndurarilor;
• Bucura-te, Ceea ce ne povatuiesti pe noi catre patria cereasca;
• Bucura-te, roua florilor celor nevestejite;
• Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 12-lea

    Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, fa-ne vrednici de darurile Tale si te rugam, treci cu vederea pacatele noastre, dând tamaduire celor ce cu credinta se apropie de izvorul Tau si cer binecuvântare si iertare de pacate cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

    Nu cerem mai multa îndurare de la Tine Stapâna, decât precum Te-ai milostivit si ai dat tuturor acelora care mai înainte de noi au ajuns la ajutorul Tau si au dobândit cele de folos, asa Te milostiveste deci si spre noi, cei ce suntem cuprinsi de faptele cele rele ca sa Te slavim pe tine, zicând unele ca acestea:

• Bucura-te, nadejdea noastra în viata si dupa moarte;
• Bucura-te, cununa cea slavita a celor ce au credinta si se lupta împotriva ispitelor;
• Bucura-te, Ceea ce dai vesnica mântuire celor ce se ostenesc în viata calugareasca;
• Bucura-te, Ceea ce izbavesti omenirea din foametea sufleteasca si trupeasca;
• Bucura-te, tare ajutatoare în razboaie;
• Bucura-te, Ceea ce ne pazesti pe noi de navalirea altor neamuri;
• Bucura-te, pazitoarea celor ce calatoresc pe pamânt, pe apa si în vazduh;
• Bucura-te, ca în orice vreme secetoasa cerem ajutorul Tau, pe care îl si dobândim;
• Bucura-te, stâlp neclintit al crestinatatii;
• Bucura-te, ca prin minunile Tale ai bucurat tot neamul crestinesc;
• Bucura-te, Ceea ce esti Izvor de viata datator!

Condacul al 13-lea

    O, întru tot cântata Stapâna, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, Izvorul cel nedesertat al îndurarilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemasurat al bunatatii, nadejdea si mântuirea tuturor crestinilor, la Tine ridicam ochii sufletelor si ai trupurilor noastre, catre Tine tindem mâinile noastre cele slabe si din adâncul inimii strigam Tie : Cauta spre noi dintru înaltimea Ta cea sfânta, vezi credinta si umilinta sufletului nostru, asculta rugaciunea noastra care o facem catre Tine din inima noastra cea împietrita si departeaza de la noi toate nevoile, toata rautatea si toata întristarea ce vine asupra noastra, întru aceasta vremelnica viata. Vindeca toate bolile si neputintele noastre cele sufletesti si trupesti, daruieste-ne sanatate si cu rugaciunile Tale ne izbaveste de vesnica munca ca sa-Ti cântam Tie neîncetat: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.
Ca orice Acatist se recomanda sa se citeasca 40 de zile consecutiv.

Rugaciune

    Prea Sfânta Stapâna de Dumnezeu Nascatoare, ocrotitoarea neamului omenesc, careia Stapânul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne-a înfiat când era pe Crucea patimilor Sale, vazându-Te pe Tine Maica Sa si pe ucenicul pe care-l iubea, a zis : Femeie iata fiul Tau si ucenicului Fiule iata Mama ta, deci prin aceasta toti câti credem în patima Lui cea facatoare de viata, cei care am fost atinsi de veninul sarpelui si de acul mortii si care prin “Rana Lui ne-am vindecat”, Tie ne-a încredintat Stapânul ca sa ne fii Maica, pentru ca numai o maica adevarata poate sa cunoasca toate durerile si suferintele fiilor sai. Tu Prea Sfânta Stapâna, care din neamul omenesc fiind stii câte suferinte au cazut asupra acestui neam, din pricina pacatelor lui; daruitu-ne-ai Izvorul Tau cel datator de multe vindecari pe care-l praznuim astazi. Tu ai facut ca orbul sa se rataceasca în cautarea izbavirii, iar pe bunul si blândul Leon sa-l gaseasca si sa-i stinga setea cu apa izvorului Tau si prin spalare i-ai daruit vederea. Dar nu numai orbul s-a îndulcit de mila Ta, ci si Leon, pentru bunatatea inimii lui i-ai daruit împaratia Bizantului. Lui Iustinian împaratul i-ai daruit vindecare de boala lui cea fara de leac si tuturor celor ce au alergat cu credinta le-ai daruit izbavire din multe feluri de boli, prin multele minuni date de Atotputernicul Dumnezeu prin mijlocirea Ta de Maica, pe care cine le va putea spune dupa vrednicie si ce grai le va putea grai. De aceea si noi acum cadem în genunchi în fata milostivirii Tale, ca uneia care cunosti cât de mare este slabiciunea noastra, cât de groaznica ne este caderea, cât de departe suntem de adevarata cale a dreptatii dumnezeiesti; am cazut, ne-am departat, toti ne-am abatut, împreuna netrebnici ne-am facut. Cine ne va ajuta, cine ne va ridica pe noi, daca nu Tu care esti Maica noastra cea buna si milostiva, care totdeauna mijlocesti la Fiul Tau si Dumnezeul nostru pentru iertarea pacatelor noastre celor multe, de aceea si acum în aceasta zi în care praznuim amintirea Izvorului Tau celui facator de minuni; cadem la Tine si cu umilinta ne rugam, sa mijlocesti la Cel Atotputernic si Atotmilostiv, ca sa trimita acestei ape Sfintite în aceasta zi de praznic, darul Siloamului, puterea îngerului de la lacul Vitezda, si marea Ta milostivire de la izvorul cel aratat lui Leon, ca sa curateasca pacatele noastre si sa tamaduiasca toata boala si toata neputinta noastra cea sufleteasca si trupeasca, ca unde s-a înmultit pacatul sa prisoseasca harul si unde lipseste sanatatea sa plineasca aceasta lipsa bogatia darurilor Izvorului Tau celui facator de minuni. Ca totdeauna binecuvântând pe Stapânul si pe Tine marindu-Te sa ne învrednicim de împaratia Fiului Tau si Dumnezeului nostru, ca sa strigam Tie cu multumire miluieste-ne pe noi Împarateasa a Izvorului tamaduirii. Amin!

    In fiecare an, in prima vineri dupa Paste, in Saptamana Luminata, Biserica Ortodoxa praznuieste Izvorul Tamaduirii, sarbatoare inchinata Maicii Domnului. 
    Numele sarbatorii, Izvorul Tamaduirii, aminteste de multe minuni petrecute cu mai mult de 1.500 de ani in urma, la Constantinopol, Istanbulul de azi. 

    Legenda spune ca, intr-una din zile, inainte de a ajunge imparat, Leon cel Mare se plimba printr-o padure din apropierea Constantinopolului cand se intalneste cu un orb care-i cere apa.    Cauta un izvor si nu-l gaseste, insa un glas, al Maicii Domnului, il sfatuieste pe Leon sa intre adanc in padure ca sa gaseasca apa cu care sa potoleasca setea orbului. Acelasi glas ii mai spune sa spele fata orbului cu acea apa. Face intocmai cum i se spune si orbul incepe sa vada. 

    Leon n-a uitat intamplarile minunate ale acelei zile si, odata ajuns imparat, langa izvor a construit o biserica. Peste ani, insusi imparatul Iustinian, care suferea de o boala grea, s-a vindecat band apa din acel izvor. In semn de multumire, imparatul Iustinian a construit acolo o biserica si mai mare, distrusa de turci, la 1453. 

    Se spune ca, de-a lungul timpului, apa din acel izvor a vindecat multe boli, rani si suferinte. 

    Actuala biserica din Istanbul, numita Izvorul Tamaduirii, este o constructie din secolul al XIX-lea, la subsolul careia se mai afla un paraclis din secolul al V-lea unde si azi exista izvorul cu apa tamaduitoare din trecut, izvor care nu a secat niciodata. 

     Asa cum se obisnuieste la mai toate sarbatorile mari, la noi, la crestin-ortodocsi, exista traditii si obiceiuri care inca se mai practica de Izvorul Tamaduirii. 

    Astfel, dis-de-dimineata, credinciosii merg la biserica sa asiste la slujba de sfintire a apelor. Exista credinta ca cei care beau apa sfintita in aceasta zi, numita si agheasma sau aiasma, in unele locuri, se inzdravenesc si sunt protejati de boli si duhuri rele pentru un an intreg. 

     Dupa ce sfinteste apa, cunoscuta si sub denumirea de Aghiazma Mica, spre deosebire de Aghiazma Mare care se sfinteste numai o data in an, la Boboteaza, preotul ii stropeste pe credinciosi, in timp ce se canta troparul: "Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau." 

    In unele zone din tara, inca se mai pastreaza obiceiul ca in aceasta zi preotii sa mearga la izvoarele de apa pentru a le sfinti ca nu cumva sa sece sau sa permita adapostirea duhurilor rele prin preajma lor. 

     Se crede, de asemenea, ca ziua Izvorului Tamaduirii este, pentru fantanari, cea mai buna zi din an. In aceasta zi, in adancuri, apele sunt zbuciumate, fac mult zgomot si izvoarele sunt mult mai usor de detectat.