Acatistul Sfintilor Petru si Pavel
(29 iunie)
Troparul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.
Cei ce sunteti intre apostoli, mai intai pe scaun sezatori si lumii invatatori, stapanului tuturor rugativa, pace lumiii sa daruiasca si sufletelor noastre mare mila.
Condacul 1:
Pe cei ce impreuna cu oamenii s-au aratat mai inainte ingereste cugetand, si acum cu ingerii fiind, cu cantari ingeresti si lui Dumnezeu cuvioase, sa laudam pe intai statatorii Apostolilor, ca pe cei ce sunt izbavitorii sufletelor noastre, strigand: Bucurati-va Petru si Pavele, Apostolilor!
Icosul 1:
Fara de inceput fiind cu vremea, inceput de vreme a luat facatorul vremurilor Dumnezeu-Cuvantul si, trimis fiind la noi de la Tatal, apostol preales te-a aratat pe tine, Petre. Pentru aceea cantam tie:
- Bucura-te, al cetei ucenicilor incepatorule;
- Bucura-te, al tainelor lui Hristos tainuitorule;
- Bucura-te, decat toti cuvantatorii de Dumnezeu mai inaltule;
- Bucura-te, decat iconomii duhului mai intaiule;
- Bucura-te, ca pe Hristos tie Tatal L-a descoperit;
- Bucura-te, ca pe acesta Adevarat Dumnezeu l-ai propovaduit;
- Bucura-te, piatra a Bisericii prea nesfaramata;
- Bucura-te, temelie a marturisirii prea intemeiata;
- Bucura-te, incepatura cea in chipul stihiilor a credintei;
- Bucura-te, luminatorul cerestii cunostinte;
- Bucura-te, prin care Hristos s-a slavit;
- Bucura-te, prin care satana a fost rusinat;
- Bucura-te, Petre, Apostole!
Condacul 2:
Vederea ta cea intelegatoare curatind-o, ai intrat in sanurile parintesti, o, minune, si printr-insele ai vazut, fara ochi, Petre, pe Hristos Dumnezeu impreuna fara de inceput cu Tatal si cu Duhul; si propovaduindu-L pe dansul ai strigat: Aliluia!
Icosul 2:
Luminat fiind de fulgerari neapropiate intelegerii, cand ti s-a aratat din cer Lumina, care biruia lumina soarelui, ai fost tras, Pavele, spre credinta indumnezeita, si vas alegerii te-ai facut. Pentru aceea auzi:
- Bucura-te, privitorule al luminii celei nemarginite;
- Bucura-te, tainuitorule al tainelor lui Hristos;
- Bucura-te, ritorului cel bine graitor al Bisericii;
- Bucura-te, preaintelepte propovaduitor al lumii;
- Bucura-te, ca intru tine vietuieste Hristos, Care pentru lume S-a rastignit;
- Bucura-te, ca pana la al treilea cer te-ai suit;
- Bucura-te, ca la inaltimea Raiului ai fost rapit;
- Bucura-te, mare invatator al neamurilor;
- Bucura-te, al credinciosilor prin duhul nascator;
- Bucura-te, cel prin care lumea s-a luminat;
- Bucura-te, cel prin care intunericul s-a alungat;
- Bucura-te, Pavele, Apostole!
Condacul 3:
Trecand toata firea celor ce sunt, o, Pavele, te-ai lipit de Hristos cel iubit al tau, si te-ai aratat impreuna cu dansul un duh, numai lui Hristos vietuind, pe Hristos indragind, pe Hristos socotindu-L rasuflare, lumina si dragoste, cantandu-I: Aliluia!
Icosul 3:
Intrand in norul cel mai presus de lumina al privirii, ti-ai muiat buzele tale, Petre; si umplandu-te intai de dumnezeire, ne-ai impartasit pe noi de dumnezeiescul dar, cu graiurile tale cele de Dumnezeu scrise; pentru aceea glasuim tie acestea:
- Bucura-te, indumnezeitule, cu Dumnezeu unitule;
- Bucura-te, nascutule al lumii celei neinserate;
- Bucura-te, pescarule, al pescarilor mai intaiule;
- Bucura-te, cerule decat cerurile mai inaltule;
- Bucura-te, ca te-ai aratat al dumnezeiestii firi partas;
- Bucura-te, ca pe fii oamenilor i-ai unit cu Dumnezeu;
- Bucura-te, sfatuitorule de trebuinta al bisericii;
- Bucura-te, batran folositorule al turmei lui Hristos;
- Bucura-te, indulcire preadesfatata a mintilor;
- Bucura-te, dumnezeiasca desfatare a oamenilor;
- Bucura-te, cel prin care credinta s-a latit;
- Bucura-te, cel prin care ratacirea s-a zadarnicit;
- Bucura-te, Petre, Apostole!
Condacul 4:
Graiuri de viata vesnica a rostit Petru catre piatra Vietii zicand: La cine, afara de Tine, vom merge si sa fim vii? Aratand astfel dragostea cea catre Stapanul, a strigat catre El: Aliluia!
Icosul 4:
Ai fost rapit la inaltimile cele vesnice si ai trait, Pavele, in afara de cele simtite si gandite, nu cu gandul, ci intru Duhul care era unit cu trupul, sau era fara de trup, Dumnezeu stie; pentru aceasta strigam tie:
- Bucura-te, indragirea lui Hristos cea neoprita;
- Bucura-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
- Bucura-te, cel ce ai cunoscut taina rapirii;
- Bucura-te, camara tacerii celei intelegatoare;
- Bucura-te, ca pentru Hristos pe toate gunoaie le-ai socotit;
- Bucura-te, ca toate le-ai facut ca pe cei multi sa ii mantuiesti;
- Bucura-te, al intelepciunii lui Dumnezeu vas mult incapator;
- Bucura-te, Apostole al darului celui din lege aratator;
- Bucura-te, al lui Hristos deasa indeletnicire;
- Bucura-te, al lui Iisus dulce gandire;
- Bucura-te, miros de viata purtator pentru uni;
- Bucura-te, miros omorator pentru altii;
- Bucura-te, Pavele, Apostole!
Condacul 5:
Luminile cinstitelor tale trimiteri, in toate zilele indumnezeiesc pe oameni, o, Pavele, prin care cei intelegatori cu adevarat ajung la indumnezeire si oglindesc slava lui Dumnezeu, strigand: Aliluia!
- Icosul 5:
Ne-ai castigat la brau aur sau argint de-al tau, pe pamant, o, Simon Petre ci avand infricosator numele lui Iisus, ai impartasit zestre fericita si prinr-Insul minunile lucrai celor ce striga tie acestea:
- Bucura-te, straina hrana a sufletului;
- Bucura-te, prea dulce bautura a trupului;
- Bucura-te, dumnezeiasca alifie a celor orbiti;
- Bucura-te, neauzita doctorie a celor ce bolesc;
- Bucura-te, ca pe Tavita, care murise, vie ai ridicat-o;
- Bucura-te, ca pe Safira moarta dintr-o data ai aratat-o;
- Bucura-te, cel ce pe Anania, dintr-o data mort l-ai facut;
- Bucura-te, cel ce numai cu un cuvant pe slabanog l-ai indreptat;
- Bucura-te, izvor care varsa sanatate;
- Bucura-te, fantana odraslitoare de vindecari;
- Bucura-te, cel ce ai gonit cu umbra bolile;
- Bucura-te, cel ce cu rugaciunea pe Simon ai omorat;
- Bucura-te, Petre, Apostole!
Condacul 6:
Tras ai fost, Petre, de frumusetea dumnezeirii lui Hristos, care ai fulgerat in munte. Pentru aceea vazand-o impodobita ca pe o camara de nunta cu stralucirile lumii celei nemarginite, inspaimantat m-ai strigat: bine este a petrece aici cantand: Aliluia!
Icosul 6:
Cuvintele cele ascunse ale dogmelor celor preainalte ale iconomiei lui Hristos, o, Pavele, scotindu-le din cele neapuse, le talcuiesti mai presus de fire, ridicand pe cei credinciosi cu minune a striga tie:
- Bucura-te, minunea Apostolilor cea laudata;
- Bucura-te, frumusete cea incuviintata a scripturii celei noi;
- Bucura-te, adancimea cuvintelor celor insuflate de Dumnezeu;
- Bucura-te, noianul intelegerilor celor inteleptite de Dumnezeu;
- Bucura-te, inaltule talcuitor al dumnezeiestii intrupari;
- Bucura-te, carte inchipuita de Dumnezeu, mintii la vedere inspaimantatoare;
- Bucura-te, camara dumnezeiasca a cerestilor comori;
- Bucura-te, materia cea trebuincioasa a celor invatatori;
- Bucura-te, cel ce ai luat spre propovaduire neamurile;
- Bucura-te, cel ce savarsesti minuni dese;
- Bucura-te, cel ce numele lui Hristos ai purtat;
- Bucura-te, cel ce te-ai aratat mare mester al cortului nou;
- Bucura-te, Pavele, Apostole!
Condacul 7:
Minune mare s-a vazut la sfarsitul vietii tale celei dumnezeiesti, o, fericite Pavele: caci, taiat fiind capul tau, de trei ori la inaltime de la pamant a saltat cu saltarile ca si cu niste cantari, laudant Treimea asa: Aliluia!
Icosul 7:
Popor nou ai facut, prin Dumnezeiescul Duh, pe poporul cel vechi al iudeilor, cu baia nasterii de Dumnezeu innoindu-l, pururea pomenite Petre, si locas darului aratandu-l, strigand tie:
- Bucura-te, surpatorule al umbrei legii;
- Bucura-te, stalp intaritor al adevarului;
- Bucura-te, cel ce pe Israel din slava l-ai schimbat;
- Bucura-te, cel ce intru duhul pe acesta cu Hristos l-ai legat;
- Bucura-te, ca in Tabor lumina Dumnezeirii ai vazut;
- Bucura-te, ca alt soare cu totul luminos te-ai facut;
- Bucura-te, cel ce ai fost ales sa auzi glasul parintesc;
- Bucura-te, cel ce legea duhului ai luat;
- Bucura-te, cel ce ai fost numit fericit de Hristos;
- Bucura-te, cel ce in cuvinte te-ai imbogatit de stapanire;
- Bucura-te, cel ce pe credinciosi in rabdare I-ai mantuit;
- Bucura-te, Petre, Apostole!
Condacul 8:
Strain pe munte, indoita patima ai patimit, dupa simtire si gandire, Petre; caci biruite fiind cele firesti ale tale de asupreala luminii, singur Dumnezeu se vedea, prin suflet si prin trup, Caruia si cazand jos indumnezeit ai strigat: Aliluia!
Icosul 8:
Cer intelegator te-ai aratat, tuturor povestind Pavele, slava lui Dumnezeu; si vestirea ta a iesit in tot pamantul, propovaduind pe Treimea cea nezidita, si pe Hristos, Fiu al lui Dumnezeu, neamurilor celor ce striga tie asa:
- Bucura-te, cel ce cu adancurile duhului te imbogatesti;
- Bucura-te, cel ce cu cunostinta cea nejefuita te falesti;
- Bucura-te, casa cea preacinstita a Treimii;
- Bucura-te, Biserica celor doua firi;
- Bucura-te, necuprinsa latime a dragostei celei indoite;
- Bucura-te, lungime a dumnezeiestii randuieli celei mai inalte de veci;
- Bucura-te, neapropiata inaltime a teologiei;
- Bucura-te, nevazuta adancime a iconomiei;
- Bucura-te, vazatorule al sfaturilor lui Dumnezeu;
- Bucura-te, minte ascutita a descoperirilor;
- Bucura-te, focul atotvederii de Dumnezeu;
- Bucura-te, fantana adanca a intelepciunii de Dumnezeu;
- Bucura-te, Pavele, Apostole!
Condacul 9:
Cu dor pipaind ascunsurile cele nemasurate ale adancului celui preainalt, o, Pavele, ai aflat in acestea margaritare, tacere intelegatoare, spaima si uimire, odihna si bucurie, impreuna a canta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9:
Pe ritorii cei zadarnici in cuvinte si intelepti, ca pe niste neintelepti I-a aratat Petru cel simplu, luand grai al inteleptirii de Dumnezeu si limba de foc a Dumnezeiescului Duh, ridicand pe cei ce cred, ca sa-I strige lui din inima:
- Bucura-te, gura cinstita a Mangaietorului;
- Bucura-te, limba cu foc ingradita;
- Bucura-te, doborarea intelepciunii celor intelepti;
- Bucura-te, lepadarea priceperii celor priceputi;
- Bucura-te, Petre, porumbita cea alba a bucuriei;
- Bucura-te, de Dumnezeu inchipuita tablita tuturor fericitilor;
- Bucura-te, primitorule al cheilor Imparatiei Cerurilor;
- Bucura-te, vistierul tainelor lui Hristos;
- Bucura-te, cugetarea cea veche a credinciosilor;
- Bucura-te, podoaba darului cea preamarita;
- Bucura-te, saratura a focului ceresc;
- Bucura-te, invatatura a Luminii celei neasemanate;
- Bucura-te, Petre, Apostole!
Condacul 10:
Semn al dragostei Sale aratand Hristos pasterea oilor, ti-a zis tie: Daca Ma iubesti Petre, paste cu osardie oile Mele. Pecare le-ai si pascut, bucurandu-te pentru dumnezeiasca indragire si strigand: Aliluia!
Icosul 10:
Ce-mi este mie bogatia si slava si desfatarea, cea care se strica, Biserica lui Hristos striga. A mea bogatie si slava si desfatare este Pavel, dulce graind si preainalt ritoricind; pe care si sarutandu-l strig:
- Bucura-te, trambita adevarului;
- Bucura-te, chitara teologiei;
- Bucura-te, privighetoarea cerului cea dulce graitoare;
- Bucura-te, randuneaua lui Hristos, cea mult glasuitoare;
- Bucura-te, vioara care ai viersuit Evanghelia lui Luca;
- Bucura-te, organ insuflat de suflarile Mangaietorului;
- Bucura-te, limba de foc suflatoare care faci sa rasune cele dumnezeiesti;
- Bucura-te, canon, alauta, si muza a duhului;
- Bucura-te, indulcire cuviinta a urechilor mele;
- Bucura-te, odihna a tamplelor mele;
- Bucura-te, cel prin care de idoli m-am slobozit;
- Bucura-te, cel prin care lui Hristos m-am logodit;
- Bucura-te, Pavele, Apostole!
Condacul 11:
Covarsind doimea materiei cea care este cu neranduiala, ai cunoscut doimea firii lui Hristos, si curatindu-te la cele trei parti ale sufletului, singur vazator, nematerialnic al Treimii te-ai vazut, fara materie unindu-te si Acesteia din inima cantand, Pavele: Aliluia!
Icosul 11:
Lumina cea intai, care din Fecioara a stralucit, lumina a doua, pe tine, Petre, te-a aratat lumii, cu fulgerarile cele prealuminoase ale cunostintei de Dumnezeu luminand pe toti si desteptand cu laude multumitoare a canta tie:
- Bucura-te, lumina celor intunecati;
- Bucura-te, calea celor rataciti;
- Bucura-te, al minunilor lui Hristos mai intaiule propovaduitor;
- Bucura-te, al patimilor lui preaalesule marturisitor;
- Bucura-te, ca tu singur lamuresti a iadului pogorare;
- Bucura-te, ca tu intai ai vestit popoarelor invierea;
- Bucura-te, cel ce ai cuvantat revarsarea Mangaietorului la popoare;
- Bucura-te, cel ce ai invatat Evanghelia pe Marcu;
- Bucura-te, cel intai luminator al neamurilor;
- Bucura-te, calul lui Hristos cel preaales alergator;
- Bucura-te, disc luminos al soarelui;
- Bucura-te, urmare a neurmaritului Dumnezeu;
- Bucura-te, Petre, Apostole!
Condacul 12:
Te bucuri negrait intru cele inalte, o, Petre, cu Hristos iubitul invatator ca un Dumnezeu, fara mijlocire cu Dumnezeu cel din fire, care cu punerea acum stai, si de slava cea dumnezeiesti incepatoare te umpli strigand neincetet: Aliluia!
Icosul 12:
Canti lui Dumnezeu-Treimii, cu preadulce vietuire, cantarea cea intreit Sfanta, Pavele, si cu duhul, cu cuvantul si cu mintea, unite fiind, vezi pe minte, pe cuvant si pe duh prin inchipuire pe cel intai chip, Dumnezeu spre Dumnezeu; pentru aceea auzi:
- Bucura-te, icoana a frumusetii celei intai inchipuite;
- Bucura-te, stapanirea docmelor lui Dumnezeu;
- Bucura-te, descoperirea din nou a lumii celei gandite;
- Bucura-te, aratare a celor gandite;
- Bucura-te, gura cea graitoare de Hristos, rasuflarea lui Gura de Aur;
- Bucura-te, preaindumnezeita zare a mintii lui Dionisie;
- Bucura-te, privitorule al vederilor celor nevazute;
- Bucura-te, auzitorule al graiurilor celor neauzite;
- Bucura-te, cel plin de roadele Duhului;
- Bucura-te, cel indestulat de darurile Lui;
- Bucura-te, cel prin care Treimea a fost propovaduita;
- Bucura-te, cel prin care Unimea a fost preaslavita;
- Bucura-te, Pavele, Apostole!
Condacul 13:
O, preadulce Petre si preaiubite Pavele, Parintii cucerniciei noastre, primiti aceasta scurta cantare, ca pe o gangurire de prunci mici, si slavei celei vesnice invredniciti pe cei ce viersuiesc: Aliluia!
(Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.
(Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.
Ca orice Acatist se recomanda a se citi 40 de zile consecutiv.
Rugaciune catre Sfintii Apostoli Petru si Pavel
Apostoli slaviti ai Domnului, Mantuitorul v-a randuit ca stalpi ai Bisericii pe care a intemeiat-o.
Pe tine, Sfinte Petre, Mantuitorul te-a ales ca piatra de temelie a Sfintei Biserici si ti-a dat misiunea si harul de a intari in credinta pe fratii tai.
Pe tine, Sfinte Pavele, Mantuitorul te-a facut din dusman prieten, iar Spiritul Sfant te-a ales sa dezvalui neamurilor comorile invataturii crestine.
Amandoi ati lucrat cu insufletire la raspandirea Imparatiei lui Cristos, pecetluindu-va marturia cu sangele vostru.
Acum va bucurati de vederea lui Dumnezeu in slava cereasca. Priviti spre Biserica lui Cristos care se straduieste sa calauzeasca popoarele la lumina Evangheliei si la izvoarele tamaduitoare ale harului.
Rugati-l pe Mantuitorul sa-l lumineze si sa-l apere pe Sfantul nostru Parinte Papa Ioan Paul II, pe episcopul nostru N., pe toti episcopii, preotii si intregul popor crestin. Rugati-l pe Domnul secerisului sa trimita lucratori ravnici in ogorul sau, pentru ca toti oamenii de bunavointa sa aiba parte de binefacerile pe care le primim de la Dumnezeu prin Sfanta Biserica. Amin.
Pe tine, Sfinte Petre, Mantuitorul te-a ales ca piatra de temelie a Sfintei Biserici si ti-a dat misiunea si harul de a intari in credinta pe fratii tai.
Pe tine, Sfinte Pavele, Mantuitorul te-a facut din dusman prieten, iar Spiritul Sfant te-a ales sa dezvalui neamurilor comorile invataturii crestine.
Amandoi ati lucrat cu insufletire la raspandirea Imparatiei lui Cristos, pecetluindu-va marturia cu sangele vostru.
Acum va bucurati de vederea lui Dumnezeu in slava cereasca. Priviti spre Biserica lui Cristos care se straduieste sa calauzeasca popoarele la lumina Evangheliei si la izvoarele tamaduitoare ale harului.
Rugati-l pe Mantuitorul sa-l lumineze si sa-l apere pe Sfantul nostru Parinte Papa Ioan Paul II, pe episcopul nostru N., pe toti episcopii, preotii si intregul popor crestin. Rugati-l pe Domnul secerisului sa trimita lucratori ravnici in ogorul sau, pentru ca toti oamenii de bunavointa sa aiba parte de binefacerile pe care le primim de la Dumnezeu prin Sfanta Biserica. Amin.
Slavite Sfinte Petru, care pentru credinta ta vie si neclintita, pentru smerenia ta adanca si dragostea ta arzatoare ai fost inzestrat de Isus cu daruri deosebite, noi te recunoastem ca primul dintre apostoli si marturisim ca esti piatra de temelie pe care Cristos a zidit Biserica sa.
Dobandeste-ne, te rugam, si noua o credinta nestirbita si nesovaielnica, care sa ne faca pregatiti a ne da viata mai degraba decat a ne lepada de credinta. Ajuta-ne sa fim in stransa legatura cu Sfanta Biserica, uniti cu Papa de la Roma, pe care-l credem urmas al credintei si misiunii tale, unicul si adevaratul cap vazut al Bisericii universale.
Noi credem cu tarie ca aceasta Biserica este corabia mantuitoare, in afara de care nu este mantuire. Credem de asemenea ca asa cum de atatea veacuri puterea intunericului si furia prigonitorilor n-au putut-o invinge, tot asa si pe viitor portile iadului n-o vor birui niciodata, pentru ca Mantuitorul a fagaduit ca flacara credintei tale nu se va micsora.
Ajuta-ne, te rugam, negreselnicule invatator al credintei, ca in aceasta corabie a ta sa gasim si noi scapare, urmand cu smerenie invataturile si sfaturile Sfintei Biserici si ascultand cu supunere de poruncile ei, prin ea sa putem ajunge fericiti la portul mantuirii vesnice.
V: Tu esti Petru.
R: Si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea.
Sa ne rugam. Doamne, Dumnezeule, care incredintand Sfantului Petru, apostolul tau, cheile imparatiei cerului, i-ai dat puterea de a lega si dezlega, da-ne te rugam harul ca prin mijlocirea lui sa fim eliberati de lanturile pacatelor noastre. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.
Sfinte Pavel, apostolul neamurilor, intors la credinta in Cristos in mod minunat pe drumul spre Damasc, zelul tau infocat pentru raspandirea Evangheliei a fost cu mult mai mare decat inversunarea cu care mai inainte prigoneai Biserica lui Cristos.
Tu ai fost chemat de Dumnezeu sa fii stalp al Bisericii, numit de El vas ales, ridicat la vederea tainelor lui Dumnezeu pana la al treilea cer; totusi ai ramas asa se smerit, incat te socoteai cel din urma dintre apostoli, nevrednic chiar sa porti acest nume. Ce pilda stralucitoare de supunere ne dai fata de Capul Apostolilor, Sfantul Petru, tu care n-ai voit sa incepi vestirea Evangheliei inainte de a te convinge ca invataturile tale sunt corecte.
Atat de mult l-ai iubit pe Isus, incat pentru El ai suferit cu bucurie biciuiri, inchisoare, prigoniri de tot felul, pana si moartea, plecandu-ti capul sub sabia calailor imparatului Nero.
Dobandeste-ne si noua o desavarsita convertire de pe calea pierzarii, pe care am umblat pana astazi, un adevarat spirit de supunere fiiasca fata de Sfanta Biserica si fata de pastorii nostri sufletesti; ajuta-ne ca urmand exemplul vietii tale sfinte si calauzindu-ne pasii pe calea invataturilor lasate de tine, sa fim gata a le marturisi, daca va fi nevoie chiar cu sangele nostru.
V: Sfinte Pavel, tu esti omul ales de Cristos.
R: Vestitor al Evangheliei la toate popoarele.
Doamne Dumnezeule, care prin propovaduirea Sfantului Apostol Pavel ai dus lumea la invatatura Evangheliei, da-ne te rugam harul ca si noi, care ii sarbatorim amintirea, sa avem parte mereu de mijlocirea lui. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin
Viata si invataturile Sfintilor Apostoli Petru si Pavel
Sfanta noastra Biserica, la 29 iunie praznuieste pomenirea Sfintilor si intru tot laudatilor Apostoli Petru si Pavel, cei dintai pe scaun sezatori si propovaduitori ai Evangheliei lui Hristos. Cine dintre fiii Bisericii noastre nu a auzit de numele lor? Cine nu a citit cat de putin despre viata lor? Cine nu s-a indulcit de invataturile lor cele folositoare de suflet, care se citesc si se canta in toate zilele prin sfintele biserici?
A vorbi dupa vrednicie despre Sfintii Apostoli Petru si Pavel, acesti mari stalpi ai Bisericii lui Hristos, este cu neputinta pentru noi pacatosii, deoarece numai Dumnezeu stie ostenelile, chinurile si nevointele pe care le-au depus ei la propovaduirea Sfintei Evanghelii, dupa inaltarea Domnului la cer.
Pe Sfantul Apostol Petru l-a odraslit Betsaida Galileii, fiind fratele mai mic al Sfantului Apostol Andrei si fiu al lui Iona pescarul. Adancurile invataturilor omenesti, neavand de la cine le invata, Simon-Petru, caci asa se chema inainte de alegerea sa, a ramas fiu credincios al tatalui sau, care l-a deprins de mic sa prinda peste in apele lacului Tiberiada, pentru a-si castiga painea cea de toate zilele. Aici, pe malurile Tiberiadei, s-a nascut, a copilarit si a crescut Sfantul Apostol Petru. Aici a deprins el mestesugul pescuitului. Aici a invatat el a vasli pe valuri, a carmui corabia, a infrunta furtunile, a arunca undita in apa, a carpi mrejile, a rabda truda, a suferi de foame si de sete sau a astepta fara somn, nopti de-a randul pana putea sa pescuiasca ceva.
Apoi, casatorindu-se si auzind ca Sfantul Ioan propovaduieste despre Mesia, a primit de la el, impreuna cu Andrei, fratele sau, botezul pocaintei in apele Iordanului, nestiind ca aproape de casa sa, in cetatea Nazarethului, locuieste Acela care avea sa fie Dascalul si Invatatorul sau. Si iata ca vine Hristos cel mult asteptat. Iese la propovaduire, trece prin Capernaum si prin Betsaida, coboara la malul Tiberiadei, cauta corabia lui Iona Galileeanul, afla pe Petru, il cheama la Sine, ii schimba numele din Simon in „Chifa“, care se talcuieste „Piatra“ sau Petru si astfel il face pescar de suflete omenesti, sau „vanator de oameni“, cum i-a zis Mantuitorul, cand l-a chemat la apostolie. Din ceasul acela, Petru isi lasa casa si sotia, isi lasa patria si corabia in voia Tatalui, se alatura lui Hristos si devine cel mai ravnitor apostol.
La picioarele Domnului a invatat Petru adancul teologiei. Aici a auzit cuvinte nemaigraite vreodata de om, a vazut minuni nemaiauzite pe pamant, a simtit bucurii nemaicunoscute pana atunci de muritori. Din
aceste pricini, Petru a crezut ca Iisus este Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu (Matei 16, 16), pe Care
marturisindu-L a primit de la El cheile imparatiei cerurilor, adica puterea de a lega si dezlega pacatele
oamenilor (Matei 16, 19).
Dupa pogorarea Sfantului Duh, Sfantul Petru, verhovnicul celorlalti apostoli, se umple de nespusa ravna si putere de Sus; leapada frica, arunca valul indoielii, lasa toata nestiinta si incepe primul a vorbi despre Hristos in adunari, pe strazile Ierusalimului, in templul lui Solomon. Peste tot invata, face minuni, vindeca bolnavi, mustra, sufera inchisoare. Si asa, predica Evanghelia fara odihna in Ierusalim, in Samaria, in Iope, in Lidia si ajunge pana la Roma unde, apoi, este rastignit cu capul in jos, in timpul imparatului Nero, dupa dorinta sa, zicand ca nu este
vrednic sa fie rastignit asemenea lui Hristos. Sfintele sale moaste se pastreaza, dupa traditie, in biserica Sfantul Petru din Roma.
Sfantul Apostol Pavel era tot evreu de neam, nascut in Tarsul Ciliciei (Turcia de astazi), care, mai inainte de a crede in Hristos se chema Saul. A crescut de mic la picioarele unui mare invatat iudeu, anume Gamaliil. De la el a invatat Pavel adancul scripturilor, talcul proorociilor, puterea Legii lui Moise, psalmii lui David si sfintenia templului, pentru care era plin de atata ravna.
Sfantul Pavel a facut trei calatorii misionare impreuna cu Varnava, cu Sila, cu Marcu, cu Luca si cu Timotei, propovaduind ziua si noaptea, cu timp si fara timp, vestea cea buna, mai intai in Antiohia, in Cipru; apoi in Asia Mica, in Pamfilia, Frigia, Galatia cu cetatile Listra, Iconiu, Derbe, Milet si Efes, unde a patimit multe de la pagani si iudei. Apoi, indemnat de Duhul Sfint (Fapte 16, 9) a trecut in Macedonia si in Ahaia (Grecia), propovaduind in cetatile Filipi, Bereea, Tesalonic, Corint si Atena, unde a grait de pe inaltimile Areopagului si a uimit pe inteleptii ei.
Intarind cu multe minuni cele propovaduite de el, a randuit in toate cetatile preoti si episcopi la bisericile intemeiate printre pagani, precum pe Timotei la Efes si pe Tit in insula Creta. Apoi marele Apostol Pavel s-a suit
pentru ultima data la Ierusalim, unde a fost prins de evrei si tinut in lanturi si in temnita peste doi ani. In cele din urma, la cererea sa, a fost dus cu mari primejdii la Roma, predicand si aici Evanghelia mantuirii inca doi ani „cu a sa cheltuiala“. Iar in anul 64 dupa porunca aceluiasi tiran, Nero, a fost prins si i s-a taiat capul, in Roma. Si asa s-a savarsit vasul cel ales, Pavel, Apostolul neamurilor, lasand in urma sa nenumarate biserici si episcopii, impreuna cu paisprezece epistole apostolesti pline de dumnezeiesti invataturi. Dupa traditie mormantul sau se afla la Roma, in biserica „Sfantul Pavel din afara zidurilor“.
Mare este praznicul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, caci praznuim pe doi dintre cei mai ravnitori si mai curajosi apostoli, pe Petru cel foarte ravnitor si pe Pavel, vasul alegerii, cum il numeste Hristos. Petru era un pescar galileean sarac, chemat de Domnul impreuna cu fratele sau mai mare, Andrei, Care le-a zis: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Si indata, lasand mrejele, au mers dupa El (Marcu 1, 17-18).
Sfintul Apostol Petru a facut si el, ca om, doua pacate mari. Cand a auzit ca Hristos va primi de bunavoie moarte de cruce pentru mantuirea lumii, el, neintelegand taina mantuirii si adancul dragostei lui Dumnezeu, L-a luat pe Domnul la o parte si i-a zis: Milostiv fii Tie, Doamne! Sa nu-ti fie Tie aceasta! Atunci Domnul, stiind ca Satana l-a amagit, l-a mustrat, zicand: Mergi inapoia Mea, satano! Sminteala imi esti, ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor (Matei 16, 21-23).
Al doilea pacat al lui Petru este lepadarea de Hristos in timpul mantuitoarelor Sale patimi, din cauza fricii. Ca ii spuneau iudeii, cand erau in curtea lui Caiafa: Si tu erai cu Iisus Galileeanul? Iar el de trei ori s-a lepadat, zicand: Nu cunosc pe omul acesta (Matei 26, 69-75). Apoi, cand a cantat cocosul si-a adus aminte Petru de cuvintele Domnului si, iesind afara, a plans cu amar.
Cumplit este pacatul lepadarii de Dumnezeu, al lepadarii de credinta, de Biserica, de Cruce, de icoane, de sfinti si de Sfintele Taine! Cumplit este pacatul si amara suferinta celor ce se leapada de dreapta credinta si merg la secte. Cand si cine le va da lacrimi sa-si planga acest pacat cu amar?
Dupa inaltarea Domnului la cer, Sfintii Apostoli au primit puterea Duhului Sfant si au plecat in toata lumea sa vesteasca Evanghelia mantuirii si credinta in Iisus Hristos. Atunci si Sfantul Petru a inceput sa semene cuvantul Evangheliei, mai intai in Ierusalim si in Samaria. Apoi, dupa ce i-au prigonit iudeii, a vestit pe Hristos in Bitinia din Asia Mica si mai ales in Italia, pe timpul imparatului Nero, care l-a rastignit pe cruce. De la el ne-au ramas doua sfinte epistole, prin care ne invata calea mantuirii si voia lui Dumnezeu.
Sfantul Pavel a semanat intai credinta crestina pe pamantul Europei. Ucenicii lui au ajuns apoi in peninsula Balcanica, si pana la nord de Dunare. Iar la gurile Dunarii a vestit pe Hristos, Andrei, fratele Sfantului Petru. Predicile si invataturile Sfantului Pavel sunt moralizatoare, adanci, pline de mangaiere si foarte folositoare de suflet. El predica pe Hristos atat prin viata sa sfanta, smerita, ingereasca, cat si prin minunile care le facea si prin frumusetea cuvintelor sale.
In tara noastra Sfintii Apostoli se bucura de o mare cinstire. Nenumarate biserici s-au zidit in numele lor, printre care si Manastirea Cetatuia din Iasi. Numerosi sunt si bunii nostri crestini care le poarta cu cinste numele. In
bisericile noastre credinciosii sunt dornici sa asculte Sfanta Liturghie, sa se impartaseasca cu Sfintele Taine dupa postul Sfintilor Apostoli si sa cinsteasca pe marii vestitori ai Evangheliei, Petru si Pavel.
Sa urmam invataturile Sfintilor Apostoli, sa le citim viata, epistolele si acatistul lor, ori de cate ori suntem in necazuri si ispite. Apoi, sa ascultam de pastorii Bisericii si de preotii pe care ni i-a randuit Dumnezeu, caci fara Biserica si fara preoti nu ne putem mantui. Feriti-va de tot felul de eretici si sectanti care dezbina casele, satele si unitatea noastra duhovniceasca si urmati invataturii Domnului Iisus propovaduita de Sfantii Apostoli Petru si Pavel. Numai preotii sunt datori sa vorbeasca cu ei. Sa ascultam, sa ne rugam, sa iertam, sa cerem sfat, sa crestem copiii in frica Domnului si ne vom mantui cu siguranta.
Spune in viata Sfantului Petru ca, pe cand Nero prigonea pe crestinii din Roma, el fugea noaptea afara din oras. Dar un om dumnezeiesc, care semana cu Hristos, mergea repede in cetate. Atunci l-a intrebat Petru: „Unde mergi, Doamne?“ „Ma duc sa ma rastignesc a doua oara!“ a raspuns El. Era Mantuitorul! Deci Petru a luat curaj, s-a intors, a fost prins de imparat si rastignit pe cruce pentru Hristos.
Deci, si noi crestinii, sa nu fugim de suferinta, de necazuri, de greutati si de moarte pentru Hristos, ci sa-i cerem ajutorul in tot ceasul, ca suntem copiii lui Dumnezeu si ucenicii Sfintilor Apostoli.
Fie ca, prin rugaciunile lor, sa se intareasca credinta in lume, sa ne dea Domnul pastori buni, devotati pentru Biserica si Evanghelie, iar noua tuturor mantuire! Amin.
A vorbi dupa vrednicie despre Sfintii Apostoli Petru si Pavel, acesti mari stalpi ai Bisericii lui Hristos, este cu neputinta pentru noi pacatosii, deoarece numai Dumnezeu stie ostenelile, chinurile si nevointele pe care le-au depus ei la propovaduirea Sfintei Evanghelii, dupa inaltarea Domnului la cer.
Pe Sfantul Apostol Petru l-a odraslit Betsaida Galileii, fiind fratele mai mic al Sfantului Apostol Andrei si fiu al lui Iona pescarul. Adancurile invataturilor omenesti, neavand de la cine le invata, Simon-Petru, caci asa se chema inainte de alegerea sa, a ramas fiu credincios al tatalui sau, care l-a deprins de mic sa prinda peste in apele lacului Tiberiada, pentru a-si castiga painea cea de toate zilele. Aici, pe malurile Tiberiadei, s-a nascut, a copilarit si a crescut Sfantul Apostol Petru. Aici a deprins el mestesugul pescuitului. Aici a invatat el a vasli pe valuri, a carmui corabia, a infrunta furtunile, a arunca undita in apa, a carpi mrejile, a rabda truda, a suferi de foame si de sete sau a astepta fara somn, nopti de-a randul pana putea sa pescuiasca ceva.
Apoi, casatorindu-se si auzind ca Sfantul Ioan propovaduieste despre Mesia, a primit de la el, impreuna cu Andrei, fratele sau, botezul pocaintei in apele Iordanului, nestiind ca aproape de casa sa, in cetatea Nazarethului, locuieste Acela care avea sa fie Dascalul si Invatatorul sau. Si iata ca vine Hristos cel mult asteptat. Iese la propovaduire, trece prin Capernaum si prin Betsaida, coboara la malul Tiberiadei, cauta corabia lui Iona Galileeanul, afla pe Petru, il cheama la Sine, ii schimba numele din Simon in „Chifa“, care se talcuieste „Piatra“ sau Petru si astfel il face pescar de suflete omenesti, sau „vanator de oameni“, cum i-a zis Mantuitorul, cand l-a chemat la apostolie. Din ceasul acela, Petru isi lasa casa si sotia, isi lasa patria si corabia in voia Tatalui, se alatura lui Hristos si devine cel mai ravnitor apostol.
La picioarele Domnului a invatat Petru adancul teologiei. Aici a auzit cuvinte nemaigraite vreodata de om, a vazut minuni nemaiauzite pe pamant, a simtit bucurii nemaicunoscute pana atunci de muritori. Din
aceste pricini, Petru a crezut ca Iisus este Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu (Matei 16, 16), pe Care
marturisindu-L a primit de la El cheile imparatiei cerurilor, adica puterea de a lega si dezlega pacatele
oamenilor (Matei 16, 19).
Dupa pogorarea Sfantului Duh, Sfantul Petru, verhovnicul celorlalti apostoli, se umple de nespusa ravna si putere de Sus; leapada frica, arunca valul indoielii, lasa toata nestiinta si incepe primul a vorbi despre Hristos in adunari, pe strazile Ierusalimului, in templul lui Solomon. Peste tot invata, face minuni, vindeca bolnavi, mustra, sufera inchisoare. Si asa, predica Evanghelia fara odihna in Ierusalim, in Samaria, in Iope, in Lidia si ajunge pana la Roma unde, apoi, este rastignit cu capul in jos, in timpul imparatului Nero, dupa dorinta sa, zicand ca nu este
vrednic sa fie rastignit asemenea lui Hristos. Sfintele sale moaste se pastreaza, dupa traditie, in biserica Sfantul Petru din Roma.
Sfantul Apostol Pavel era tot evreu de neam, nascut in Tarsul Ciliciei (Turcia de astazi), care, mai inainte de a crede in Hristos se chema Saul. A crescut de mic la picioarele unui mare invatat iudeu, anume Gamaliil. De la el a invatat Pavel adancul scripturilor, talcul proorociilor, puterea Legii lui Moise, psalmii lui David si sfintenia templului, pentru care era plin de atata ravna.
Sfantul Pavel a facut trei calatorii misionare impreuna cu Varnava, cu Sila, cu Marcu, cu Luca si cu Timotei, propovaduind ziua si noaptea, cu timp si fara timp, vestea cea buna, mai intai in Antiohia, in Cipru; apoi in Asia Mica, in Pamfilia, Frigia, Galatia cu cetatile Listra, Iconiu, Derbe, Milet si Efes, unde a patimit multe de la pagani si iudei. Apoi, indemnat de Duhul Sfint (Fapte 16, 9) a trecut in Macedonia si in Ahaia (Grecia), propovaduind in cetatile Filipi, Bereea, Tesalonic, Corint si Atena, unde a grait de pe inaltimile Areopagului si a uimit pe inteleptii ei.
Intarind cu multe minuni cele propovaduite de el, a randuit in toate cetatile preoti si episcopi la bisericile intemeiate printre pagani, precum pe Timotei la Efes si pe Tit in insula Creta. Apoi marele Apostol Pavel s-a suit
pentru ultima data la Ierusalim, unde a fost prins de evrei si tinut in lanturi si in temnita peste doi ani. In cele din urma, la cererea sa, a fost dus cu mari primejdii la Roma, predicand si aici Evanghelia mantuirii inca doi ani „cu a sa cheltuiala“. Iar in anul 64 dupa porunca aceluiasi tiran, Nero, a fost prins si i s-a taiat capul, in Roma. Si asa s-a savarsit vasul cel ales, Pavel, Apostolul neamurilor, lasand in urma sa nenumarate biserici si episcopii, impreuna cu paisprezece epistole apostolesti pline de dumnezeiesti invataturi. Dupa traditie mormantul sau se afla la Roma, in biserica „Sfantul Pavel din afara zidurilor“.
Mare este praznicul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, caci praznuim pe doi dintre cei mai ravnitori si mai curajosi apostoli, pe Petru cel foarte ravnitor si pe Pavel, vasul alegerii, cum il numeste Hristos. Petru era un pescar galileean sarac, chemat de Domnul impreuna cu fratele sau mai mare, Andrei, Care le-a zis: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Si indata, lasand mrejele, au mers dupa El (Marcu 1, 17-18).
Sfintul Apostol Petru a facut si el, ca om, doua pacate mari. Cand a auzit ca Hristos va primi de bunavoie moarte de cruce pentru mantuirea lumii, el, neintelegand taina mantuirii si adancul dragostei lui Dumnezeu, L-a luat pe Domnul la o parte si i-a zis: Milostiv fii Tie, Doamne! Sa nu-ti fie Tie aceasta! Atunci Domnul, stiind ca Satana l-a amagit, l-a mustrat, zicand: Mergi inapoia Mea, satano! Sminteala imi esti, ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor (Matei 16, 21-23).
Al doilea pacat al lui Petru este lepadarea de Hristos in timpul mantuitoarelor Sale patimi, din cauza fricii. Ca ii spuneau iudeii, cand erau in curtea lui Caiafa: Si tu erai cu Iisus Galileeanul? Iar el de trei ori s-a lepadat, zicand: Nu cunosc pe omul acesta (Matei 26, 69-75). Apoi, cand a cantat cocosul si-a adus aminte Petru de cuvintele Domnului si, iesind afara, a plans cu amar.
Cumplit este pacatul lepadarii de Dumnezeu, al lepadarii de credinta, de Biserica, de Cruce, de icoane, de sfinti si de Sfintele Taine! Cumplit este pacatul si amara suferinta celor ce se leapada de dreapta credinta si merg la secte. Cand si cine le va da lacrimi sa-si planga acest pacat cu amar?
Dupa inaltarea Domnului la cer, Sfintii Apostoli au primit puterea Duhului Sfant si au plecat in toata lumea sa vesteasca Evanghelia mantuirii si credinta in Iisus Hristos. Atunci si Sfantul Petru a inceput sa semene cuvantul Evangheliei, mai intai in Ierusalim si in Samaria. Apoi, dupa ce i-au prigonit iudeii, a vestit pe Hristos in Bitinia din Asia Mica si mai ales in Italia, pe timpul imparatului Nero, care l-a rastignit pe cruce. De la el ne-au ramas doua sfinte epistole, prin care ne invata calea mantuirii si voia lui Dumnezeu.
Sfantul Pavel a semanat intai credinta crestina pe pamantul Europei. Ucenicii lui au ajuns apoi in peninsula Balcanica, si pana la nord de Dunare. Iar la gurile Dunarii a vestit pe Hristos, Andrei, fratele Sfantului Petru. Predicile si invataturile Sfantului Pavel sunt moralizatoare, adanci, pline de mangaiere si foarte folositoare de suflet. El predica pe Hristos atat prin viata sa sfanta, smerita, ingereasca, cat si prin minunile care le facea si prin frumusetea cuvintelor sale.
In tara noastra Sfintii Apostoli se bucura de o mare cinstire. Nenumarate biserici s-au zidit in numele lor, printre care si Manastirea Cetatuia din Iasi. Numerosi sunt si bunii nostri crestini care le poarta cu cinste numele. In
bisericile noastre credinciosii sunt dornici sa asculte Sfanta Liturghie, sa se impartaseasca cu Sfintele Taine dupa postul Sfintilor Apostoli si sa cinsteasca pe marii vestitori ai Evangheliei, Petru si Pavel.
Sa urmam invataturile Sfintilor Apostoli, sa le citim viata, epistolele si acatistul lor, ori de cate ori suntem in necazuri si ispite. Apoi, sa ascultam de pastorii Bisericii si de preotii pe care ni i-a randuit Dumnezeu, caci fara Biserica si fara preoti nu ne putem mantui. Feriti-va de tot felul de eretici si sectanti care dezbina casele, satele si unitatea noastra duhovniceasca si urmati invataturii Domnului Iisus propovaduita de Sfantii Apostoli Petru si Pavel. Numai preotii sunt datori sa vorbeasca cu ei. Sa ascultam, sa ne rugam, sa iertam, sa cerem sfat, sa crestem copiii in frica Domnului si ne vom mantui cu siguranta.
Spune in viata Sfantului Petru ca, pe cand Nero prigonea pe crestinii din Roma, el fugea noaptea afara din oras. Dar un om dumnezeiesc, care semana cu Hristos, mergea repede in cetate. Atunci l-a intrebat Petru: „Unde mergi, Doamne?“ „Ma duc sa ma rastignesc a doua oara!“ a raspuns El. Era Mantuitorul! Deci Petru a luat curaj, s-a intors, a fost prins de imparat si rastignit pe cruce pentru Hristos.
Deci, si noi crestinii, sa nu fugim de suferinta, de necazuri, de greutati si de moarte pentru Hristos, ci sa-i cerem ajutorul in tot ceasul, ca suntem copiii lui Dumnezeu si ucenicii Sfintilor Apostoli.
Fie ca, prin rugaciunile lor, sa se intareasca credinta in lume, sa ne dea Domnul pastori buni, devotati pentru Biserica si Evanghelie, iar noua tuturor mantuire! Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu