Rugaciune catre Nascatoarea de Dumnezeu Grabnica Ajutatoare

(Se zice la intristare si la orice vreme de nevoie.)

    Imparateasa lumii cea prea buna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, Ceea ce ai dat lumii multa bucurie, primitoarea saracilor, ajutorul strainilor, bucuria scarbitilor, acoperamantul necajitilor, liman celor inviforati, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, vezi-mi intristarea sufletului, vezi-mi slabirea trupului, ajuta-ma ca pe un/o nepunticios(a), hraneste-ma ca pe un (o) strain, necazul meu il stii, ci-l dezleaga dupa cum voiesti, ca n-am alt ajutor, nici alta folosinta, nici alta biruinta, nici alta mangaiere, nici alta grabnica scapare, ci numai pe tine o, Maica a lui Dumnezeu, sa ma pazesti si sa ma acoperi.

    Miluieste-ma Stapana, pe mine pacatosul (a) (numele...) cel (a) ce sunt in grele patimiri.

    Miluieste-ma pe mine, cel (a) sunt intristat (a) pana la moarte.

    Miluieste-ma pe mine, cel (a) ce sunt asuprit (a) de multi vrajmasi, vazuti si nevazuti, care imi pricinuiesc multa intristare.

    Miluieste-ma pe mine, cel (a) ce sunt ca o corabie in mijlocul multor valuri.

    Miluieste-ma Stapana, ca cine altul poate a ma milui, afara de Tine.

    O, Fecioara si Maica lui Dumnezeu, la oameni de voi intinde mainile, ma voi socoti fara de minte, fiind toti neputinciosi si intocmai nevoiasi ca si mine. Numai la Tine una alerg si sub acoperamantul Sfintei Icoanei Tale scap, Ceea ce covarsesti pe toti cu marirea, curatia, avutia, puterea si milostivirea ca Tie se pleaca tot genunchiul celor pamantesti si ceresti si prin Tine se bucura toate puterile ceresti, fiind scara Dumnezeiasca pe care a vazut-o Iacob inainte de nasterea Ta.

    Preacurata, Preasfanta, slavita Stapana, Imparateasa si Doamna Cerului si a pamantului, Ceea ce de la inceputul veacului ai fost vestita de toti Sfantii Prooroci spre mantuirea neamului omenesc, Ceea ce esti aleasa de Duhul Sfant si Te-ai aratat lumii mai presus decat toate fapturile ceresti si pamantesti fiindca prin tine s-au deschis cerurile si s-a dat lumii mare mila si prin Tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu si ai covarsit cu curatia pe totii Ingerii, Arhanghelii, Heruvimii si infricosatii Serafimi si in mana ta sunt toate visteriile Imparatiei celei nesfarsite Ceresti si scaunele tuturor imparatilor celor pamantesti.

  Dar cine sunt eu, pacatosul (a) (numele...) ca sa pot grai maririle tale pe care le ai de la Fiul Tau si Dumnezel nostru, lauda cea vrednica si cuviincioasa.

   O, Maica Fecioara, sa nu respingi aceasta nevrednica rugaciune ce din durere si din prea multa dragoste Ti se aduce. Pentru aceasta o, intru tot laudata Maica, iau indrazneala, eu nevrednicul (a) (numele...), a grai si a cugeta; oare mare lucru este a ma milui pe mine, saracul (a), fiind Tu atat de inavutita si milosarda, cand tu miluiesti pe toata lumea?

    O, Preabuna protectoare a lumii, cauta din Sfantul Tau Locas spre mine pacatosul(a) robul(a) (numele...) robul(a) Ta cel(a) sunt cufundat in adancul faradelegilor si sunt acoperit(a) de valurile pacatelor si cer ajutorul Tau cel sfant.

    Asculta o, Preamilostiva Maica, dureroasa mea rugaciune ce porneste din adancul si smeritul meu suflet si nu infrunta durerea inimii celei amare si insangerata de nenumaratele asupreli, nici sa-ti intorci fata de catre glasul limbii celei nevrednice, ci uita-te cu milostivii tai ochi la paraiele lacrimilor ce acum le vars si asculta cu mila jalnica mea tanguire.

    O, Preadulce Maica, a Preadulcelui meu Iisus, dupa ce de la sanul maicii mele, din mila Fiului tau, te-am cunoscut cine esti si m-am dat sub a ta protectie si purtare de grija, dar vai, cu cat cresteam cu varsta cu ata crestea si numarul faradelegilor mele, facandu-ma casa a toata necuratia. Ma minunez si ma cutremur de indelunga ta rabdare si noianul bunatatilor ce ai catre mine, eu pacatuind si tu miluindu-ma. Tu fiind Maica bucuriei si eu cu faradelegile mele facandu-te Maica intristarii.

    O, de trei ori ticalosu(a), cine nu ma va plange pe mine de nu ma vei milui tu. Caci orice asupreli si grele patimiri ma impresurau, numai gandind la tine, tu ma miluiai.

    Nu poate limba a spune, nu este condei care sa poata scrie nenumaratele tale minuni si facerile de tale de bine ce ai savarsit cu mine.

    O, multmilostiva Maica! Cine este omul acela care ar putea zice ca a cerut de la tine candva, ceva si nu i-ai dat, sau ai inchis usa milostivirii si nu l-ai adapat din izvorul milei tale cel pururea curgator.

    O, mult Preamarita, nu ma indoiesc si cred in grabnicul tau ajutor, dat celor ce se roaga tie cu lacrimi fierbinti. Stiu ca tu aceeasi esti care m-ai miluit pana acum si m-ai protejat pana intru acest ceas. Tu care stii si acum durerea si amaraciunea inimii mele, cunosti intristarea sufletului meu si fierbinteala lacrimilor mele, auzi-ma si ma izbaveste sub Sfantul tau acoperamant. Amin!