Azi 26 februarie 2013:

    In aceasta luna, ziua a douazeci si sasea, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Porfiriu, episcopul Gazei.

    Acesta se tragea din cetatea Tesalonic si era fiu de parinti alesi si bogati. Deci pornind din patria lui, s-a dus in Egipt si mergand acolo intr-un schit, a imbracat cinul monahal, iar dupa cinci ani, s-a dus la Ierusalim, luminand pe multi cu cuvantul sau. Pentru aceasta a fost hirotonit preot de Pravliu patriarhul Ierusalimului, dupa care, mai tarziu, a fost hirotonit episcop al Gazei de Ioan episcopul Cezareii Palestinei impreuna cu alti episcopi. Acolo a intarit pe credinciosi, si a intors pe multi la dumnezeiasca cunostinta. Vazand el ca crestinii, eparhiotii sai, erau nedreptatiti de catre stapanitorii Gazei, care erau inchinatori la idoli si eretici, s-a dus la Constantinopol si afland pe sfantul Ioan Gura de Aur, care era atunci patriarh, si spunandu-i nevoia care l-a adus acolo, a fost dat de acesta in seama lui Amantiu Cubicularul. Si acesta spunand cele ce a aflat de la el imparatesei, aceasta l-a primit cu bucurie si a spus si imparatului de venirea preacuviosului si de proorocirea ce a facut sfantul pentru pruncul lor ce avea sa se nasca. Iar imparatul, mirandu-se de aceasta, a multumit dupa cum se cuvine lui Dumnezeu. Dupa aceea imparateasa a nascut pe Teodosie cel Tanar. Si chemand pe sfantul Porfiriu, acesta a binecuvantat pruncul si imparateasa a fagaduit sa faca tot lucrul dupa voia lui. Pentru care a rugat pe imparat, iar imparatul inca a fagaduit si el. Iar daca a citit cate cerea preacuviosul, s-a mahnit zicand: nu este cu putinta sa fie izgoniti slujitorii idolilor si ereticii, din pricina multului folos si ajutor pe care il aduc.     Atunci, imparateasa a zis catre imparat: adevarat, greu lucru este cererea aceasta, imparate, dar si mai grea este respingerea ei. Dupa aceea a fost induplecat si imparatul sa implineasca cele cerute. Si a trimis carti, poruncind sa fie goniti din Gaza ereticii si slujitorii la idoli. Iar fericitul Porfiriu a luat de la imparateasa doua sute de monede de aur ca sa zideasca biserica si doua sute monede simple de cheltuiala, si sosind in eparhia lui, a sfaramat toate celelalte altare idolesti si a gonit pe ereticii. Iar altarul lui Marnis arzandu-l, a facut acolo biserica, dupa forma ce i-a hotarat imparateasa Eudoxia. Luminand dupa aceea inainte si vietuind cu cinste in aceeasi eparhie si facand multe minuni, dupa douazeci si patru de ani, unsprezece luni si opt zile, s-a mutat catre Domnul.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintei mucenite Fotini samarineanca, cu care a vorbit Domnul Hristos la fantana, si cei impreuna cu dansa.

    Pe vremea lui Neron, imparatul Romei, s-a pornit prigoana mare impotriva crestinilor. Caci dupa ce sfintii apostoli Petru si Pavel au patimit mucenicia, cautau si pe ucenicii lor sa-i piarda. Atunci, sfanta Fotini, aflandu-se cu Iosi, fiul ei, in cetatea Cartaginei, in Africa, propovaduia acolo Evanghelia lui Hristos, cu indrazneala. Iar Victor, fiul ei cel mai mare in varsta, facand vitejii mari in razboiul cu avarii, care se ridicasera cu oaste asupra romanilor, a fost facut general de catre imparat si a fost trimis, dupa aceea, in Italia, ca sa chinuiasca pe toti crestinii ce se aflau acolo. Atunci ducele Sebastian, care era in Roma, auzind de el si chemandu-l la sine, i-a zis: stiu bine, generale, ca esti crestin, si mai stiu ca maica ta impreuna cu Iosi, fratele tau, urmau lui Petru. Dar ceea ce ti-a poruncit imparatul cauta sa faci cu toata nevointa, ca sa nu-ti primejduiesti viata. Atunci Victor i-a zis: eu vreau sa fac voia cerescului si nemuritorului Imparat; cat priveste insa porunca imparatului Neron, ca sa chinuiesc pe crestini, nici macar nu pot sa aud un lucru ca acesta. Atunci ducele ii zise: te sfatuiesc, Victore, ca pe un bun prieten, ca de vei sedea la judecata si vei cerceta pe cei ce se cunosc ca sunt crestini si-i vei chinui, vei plini si voia imparatului si vei dobandi si averile crestinilor. Dar trimite stiri maicii tale si fratelui tau sa nu-si mai arate pe fata invataturile lor, invatand pe elini, ca sa se lepede de credinta parinteasca, pentru ca sa nu cazi si tu in nevoie pana in cele din urma; ci sa va pastrati credinta in Hristos, precum voiti. Victor insa i-a zis: departe de la mine sa fac una ca aceasta si sa chinuiesc vreun crestin, sau sa iau ceva de la dansul, sau sa sfatuiesc, cum zici tu, pe mama mea sau pe fratele meu ca sa nu propovaduiasca pe Hristos Dumnezeu; ci inca mai vartos si eu propovaduitor al lui Hristos sunt si voi fi, ca si ei si suntem gata sa primim orice rau ce ni se va intampla. Atunci ducele zise: eu, frate, te sfatuiesc ceea ce iti este de folos, iar tu vei vedea ce vei face. Acestea zicand ducele, indata a orbit si a cazut jos, din pricina unei dureri neasteptate si crude a ochilor si a ramas fara glas. Ridicandu-l de la pamant, cei ce se aflau acolo, l-au asezat pe un pat, si a zacut trei zile nevorbind nimic. Apoi, dupa trei zile, a strigat cu glas mare, zicand: unul este Dumnezeu: Cel al crestinilor! Si Victor intrand la dansul i-a zis: cum de te-ai schimbat asa, indata? Iar el i-a zis: ma cheama Hristos, dulcele meu Victor! Si indata catehizandu-l si invatandu-l, l-a botezat si dupa ce a iesit din apa, indata a vazut si a slavit pe Dumnezeu. Vazand multimea aceasta minune s-a infricosat ca nu cumva sa pateasca si ei asemenea, de nu vor crede si au venit catre Victor de s-au botezat. Dupa aceasta a ajuns la urechile imparatului Neron, ca Victor, generalul Italiei si Sebastian ducele cetatii propovaduiesc invatatura lui Petru si a lui Pavel si a celorlalti apostoli si ca aduc pe toti la Hristos. Inca si ca mama generalului, Fotini, cu Iosi fiul ei, trimisi fiind la Cartagina, faceau si ei asemenea. Imparatul, fierband de manie, a trimis slujitori in Italia sa aduca pe crestinii de acolo, barbati si femei, la Roma. Atunci Domnul s-a aratat acestor crestini zicandu-le: "Veniti catre Mine toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni pe voi. Nimic sa nu va temeti, ca Eu sunt cu voi si Neron cu ai lui va fi biruit". Iar catre Victor, a zis: "De acum Fotin va fi numele tau, caci multi luminandu-se prin tine, vor veni la Mine; iar cuvantul tau va intari pe Sebastian spre marturisire; si fericit va fi cel ce se va nevoi pana la sfarsit". Acestea zicand Hristos Domnul, S-a suit la cer. Si au fost descoperite si sfintei Fotini toate cele ce erau s� i se intample mai tarziu. Purcezand ea de la Cartagina cu multime de crestini, a ajuns la Roma cea mare. Si s-a tulburat toata cetatea, zicand: cine este aceasta, care a venit cu atata multime? Dar ea, cu indrazneala, marturisea pe Hristos. Atunci a fost prins de catre soldati si Fotin fiul ei, impreuna cu Sebastian ducele. Iar sfanta mergand mai inainte de dansii, s-a infatisat lui Neron, cu Iosi si cu cei ce erau cu dansa. Si Neron i-a zis: pentru ce ati venit la noi? Iar sfanta i-a spus; pentru ca sa te invatam, sa te inchini lui Hristos. Dupa aceea cei ce se gaseau de fata au adaugat: Sebastian ducele si Victor generalul, cei ce tagaduiesc credinta in zeii vostri au venit din Italia la Roma. Si imparatul a poruncit sa-i aduca, si venind ei inauntru, la imparat, acesta le-a zis: ce aud despre voi? Si sfintii i-au raspuns: cate ai auzit despre noi, imparate, toate sunt adevarate. Iar el privind cu cautatura salbatica asupra sfintilor, le-a zis: va lepadati de Hristos, sau voiti mai degraba sa pieriti intr-un chip cat se poate de groaznic? Dar sfintii, ridicand ochii spre cer, au zis: O, Hristoase, Imparate al cerului, sa nu se intample niciodata una ca aceasta, ca sa ne despartim de credinta si dragostea pe care o avem catre Tine! . Apoi imparatul a intrebat iarasi pe sfinti: care este numele vostru? Iar sfanta i-a zis: eu am fost numita Fotini de Iisus Hristos, Dumnezeul meu; iar surorile mele: cea de a doua, care s-a nascut dupa mine, se numeste Anatoli; a treia, Foto; a patra, Fotida; a cincea, Paraschevi; si a sasea, Chiriachi. Iar fiii mei acestia: cel dintai se numeste Victor, care a fost numit mai pe urma de Domnul meu Iisus Hristos, Fotin; iar al doilea, care este cu mine, Iosi. Atunci Neron a zis: cu totii v-ati inteles intre voi sa va supuneti la chinuri si sa muriti pentru Nazarinean? Si sfanta a zis: da, toti pentru Dansul, cu veselie si cu bucurie, vom muri. Atunci imparatul a poruncit sa fie supusi toti sfintii la cele mai grele chinuri, pana ce vor inceta sa mai creada in Hristos. Insa cu ajutorul lui Dumnezeu, sfintii au indurat toate felurile de chinuri, marturisind cu tarie ca Hristos este Dumnezeu. Aceasta a facut ca multi dintre chinuitori si dintre pagani care erau de fata sa creada in Dumnezeul crestinilor si sa marturiseasca pe Hristos Dumnezeu adevarat. Din pricina aceasta au fost si ei supusi la chinuri si ucisi fiind au primit cununa muceniciei dimpreuna cu sfanta Fotini si cu toti sfintii care erau impreuna cu ea.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintei Anatoli, a doua sora a sfintei Fotini, care de sabie s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintei Foto, a treia sora a sfintei Fotini, care de sabie s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintei Fotida, a patra sora a ei, care fiind legata de doi copaci si despicandu-se, s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintei Paraschevi, a cincea sora a ei, care de sabie s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintei Chiriachi, a sasea sora a ei, care de sabie s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Iosi, fiul sfintei

Fotini, care de sabie s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului Fotin, celalalt fiu al sfintei

Fotini, care de sabie s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Sebastian, ducele, si

Hristodul, care de sabie s-a savarsit.

Sfintii mucenici Sebastian si Hristodul au murit de sabie in vremea imparatiei lui Nero (54-68). Ei au impreuna-patimit cu sfanta mucenita Fotini (sau Fotina).

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului mucenic Victor, care de sabie s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului noul mucenic Ioan Calfa, care a marturisit in Constantinopol, la anul 1575, si care de sabie s-a savarsit.

    Sfantul Nou Mucenic Ioan Calfa (Ucenicul) traia in Galata, o suburbie a Constantinopolului. De profesie era tamplar si fiind foarte indemanatic, multi oameni importanti apelau la serviciile lui. I s-a incredintat chiar lucrarea de ornamentare interioara a palatului sultanului. Sf. Ioan Calfa era renumit pentru bunatatea sa crestina pe care o arata fata de orfani sau fata de cei inchisi in inchisori si, de aceea, multi ii cereau ajutorul. Odata, un inalt demnitar l-a rugat sa-l ia pe nepotul sau ca ucenic. Acesta a acceptat si, dupa terminarea perioadei de ucenicie, tanarul a primit un post important la curte. Intr-o zi, intalnindu-l pe fostul sau profesor si binefacator, tanarul l-a intrebat ce zic scrierile crestine despre "profetul" lor Mohamed. Sf. Ioan n-a vrut sa raspunda la o astfel de intrebare, dar la insistentele baiatului, i-a raspuns zicand ca Mohamed a fost un simplu muritor, fara educatie, care n-a facut nici o minune in viata lui. Si a continuat spunand ca Mohamed nici nu a fost profet, ci mai degraba un dusman al lui Dumnezeu. La auzul acestora, tanarul devotat credintei sale islamice, a fugit la confratii sai spunandu-le cum Sf. Ioan l-a insultat pe profetul lor. Sf. Ioan a fost trimis in judecata unde i s-a cerut sa se lepede de Hristos, dar el si-a marturisit cu demnitate credinta in Mantuitorul. Dupa ce l-au torturat, a fost condamnat la 6 luni de penitenta si in primele trei luni a fost batut in inchisoare. Vazand ca nu-l pot convinge nicicum sa le faca voia, i-au taiat capul in piata Ergat-Bazara, langa Bedestan (o piata acoperita) in 26 februarie 1575. Patimirile Sf. Mucenic Ioan Calfa au fost consemnate de Parintele Andrei, iconomul sef al Patriarhiei Constantinopolului, care s-a impartasit impreuna cu el in inchisoare.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului Sebastian din Poshekhonye.

    Sfantul Sebastian din Sokhota, Poshekhonye, a pus temeliile unei manastiri cu Hramul Schimbarea la Fata, pe malul raului Sokhota, la distanta de 90 verste de orasul Romanov (azi Tutaev), in districtul Yaroslav. Calugarii manastirii au cultivat ei insisi pamantul si se hraneau cu rodul mainilor lor. Fondatorul manastirii era primul care dadea acest exemplu pentru munca campului. Sf. Sebastian a incetat din viata in anul 1500. Manastirea Schimbarea la Fata de pe raul Sokhota s-a alaturat mai tarziu manastirii Cherepovets iar in 1764 s-a inchis. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, pe locul unde se aflau moastele Sfantului Sebastian, s-a construit o biserica din piatra. Sfantul Sebastian mai este praznuit si in ziua de 18 decembrie.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.